CJUE. Cauza C-563/22 – Zamestnik-predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite. Apatrizilor de origine palestiniană înregistrați la UNRWA trebuie, în principiu, să li se acorde statutul de refugiat dacă se consideră că protecția sau asistența UNRWA a încetat

Conform unui comunicat de presă publicat la data de 13 iunie 2024 pe pagina oficială de internet, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a statuat, în cauza C-563/22 – Zamestnik-predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite, că apatrizilor de origine palestiniană înregistrați la UNRWA trebuie, în principiu, să li se acorde statutul de refugiat dacă se consideră că protecția sau asistența UNRWA a încetat.

Trebuie să se considere în special că asistența sau protecția UNRWA a încetat în privința solicitantului atunci când, din orice motive, acest organism nu mai poate asigura niciunui apatrid de origine palestiniană care locuiește în sectorul din zona de operațiuni a UNRWA în care solicitantul respectiv avea reședința obișnuită condiții de viață demne sau condiții minime de securitate.

În luna iulie 2018, o mamă și fiica sa minoră, ambele apatride de origine palestiniană, părăsesc orașul Gaza și ajung ilegal în Bulgaria după ce au traversat Egiptul, Turcia și Grecia. Prima lor cerere de protecție internațională adresată autorităților bulgare a fost respinsă în mod definitiv pentru motivul că nu au demonstrat că părăsiseră Fâșia Gaza ca urmare a temerii de a fi persecutate. Acestea introduc atunci o a doua cerere (cerere denumită ulterioară), invocând înregistrarea lor la Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA). Ele solicită să beneficieze de statutul de refugiat ca urmare a încetării de fapt a protecției UNRWA în privința lor. Cererea ulterioară este de asemenea respinsă pentru motivul că persoanele interesate ar fi renunțat la asistența UNRWA părăsind în mod voluntar zona de operațiuni a acesteia.

Instanța bulgară sesizată de persoanele interesate solicită Curții de Justiție să interpreteze Directiva privind procedurile[1] referitor la întinderea examinării temeiniciei unei cereri ulterioare. În plus, ea solicită Curții să interpreteze Directiva privind calificarea[2].

Potrivit acesteia din urmă, persoanele înregistrate la UNRWA sunt, în principiu, excluse de la recunoașterea statutului de refugiat în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, dacă protecția sau asistența UNRWA încetează din orice motive[3], acestor persoane ar trebui să li se acorde de plin drept[4] statutul de refugiat. Curtea este chemată să precizeze când trebuie să se considere că asistența sau protecția UNRWA a încetat.

Curtea răspunde mai întâi că examinarea temeiniciei unei cereri ulterioare trebuie să ia în considerare ansamblul faptelor prezentate. Ea trebuie să țină seama și de faptele care au fost deja apreciate în cadrul primei cereri.

În continuare, Curtea observă că, dacă instanța bulgară ar concluziona că, având în vedere condițiile generale de viață care prevalează în Fâșia Gaza la momentul la care statuează, trebuie să se considere că protecția sau asistența UNRWA în acest sector din zona sa de operațiuni a încetat în privința celor două solicitante în cauză, acestora ar trebui să li se acorde de drept statutul de refugiat. Cu toate acestea, trebuie să li se refuze acest statut în cazul în care ele intră sub incidența unuia dintre motivele de excludere prevăzute de Directiva privind calificarea5.

Trebuie să se considere în special că asistența sau protecția UNRWA a încetat în privința solicitantului atunci când, din orice motive, acest organism nu mai poate asigura niciunui apatrid de origine palestiniană care locuiește în sectorul din zona sa de operațiuni în care solicitantul respectiv avea reședința obișnuită condiții de viață demne sau condiții minime de securitate.

În această privință, Curtea arată că atât condițiile de viață din Fâșia Gaza, cât și capacitatea UNRWA de a-și îndeplini misiunea au cunoscut o degradare fără precedent ca urmare a consecințelor evenimentelor din 7 octombrie 2023.


[1] Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale.
[2] Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate.
[3] Și fără ca situația acestor persoane să fi fost reglementată în mod definitiv, ceea ce nu este cazul pentru moment, în conformitate cu rezoluțiile pertinente adoptate de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite.
[4] Cu excepția cazului în care este aplicabil un alt motiv de excludere prevăzut de directivă, precum săvârșirea unei infracțiuni grave în afara țării de refugiere înainte de a fi admis ca refugiat.
[5] A se vedea nota 4.


>> Hotărârea integrală


Publicat

în

,

de către

Etichete:

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *