Conform unui comunicat de presă publicat la data de 18 iunie 2024 pe pagina oficială de internet, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a statuat, în cauza C-352/22 – Generalstaatsanwaltschaft Hamm, că acordarea statutului de refugiat într-un stat membru se opune extrădării persoanei interesate în țara sa de origine.

Atât timp cât autoritatea care a acordat acest statut nu l-a revocat sau retras, persoana interesată nu poate fi extrădată, independent de motivele care stau la baza cererii de extrădare.

Curtea de Justiție precizează că un resortisant al unei țări terțe nu poate fi extrădat de un stat membru în țara sa de origine atunci când i s-a recunoscut statutul de refugiat într-un alt stat membru. Autoritatea sesizată cu cererea de extrădare trebuie să contacteze autoritatea care a acordat acest statut. Atât timp cât aceasta din urmă nu l-a revocat sau retras, persoana interesată nu poate fi extrădată.

Turcia a solicitat Germaniei să extrădeze un resortisant turc de origine kurdă bănuit de comiterea unui omor.

Instanța germană care trebuie să se pronunțe cu privire la această cerere ridică problema dacă faptul că persoanei interesate i s-a recunoscut statutul de refugiat în Italia în anul 2010, pentru motivul că era expusă unui risc de persecuție politică din partea autorităților turce din cauza susținerii acordate Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), se opune extrădării.

Întrucât această problemă intră sub incidența sistemului european de azil, precum și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, instanța germană a sesizat Curtea de Justiție cu privire la acest aspect.

Curtea răspunde că acordarea statutului de refugiat în Italia se opune extrădării persoanei interesate în țara sa de origine din care a fugit. Atât timp cât autoritățile italiene nu au revocat sau retras acest statut, extrădarea trebuie refuzată[1]. Astfel, o asemenea extrădare ar echivala, în realitate, cu încetarea statutului menționat.

Autoritatea germană competentă trebuie, în conformitate cu principiul cooperării loiale, să contacteze autoritatea italiană care a acordat statutul de refugiat.

În cazul în care autoritatea italiană revocă sau retrage statutul de refugiat în urma acestei contactări, mai trebuie ca autoritatea germană să ajungă ea însăși la concluzia că persoana interesată nu are sau nu mai are calitatea de refugiat[2]. În plus, ea trebuie să se asigure că nu există niciun risc serios ca, în cazul extrădării, persoana interesată să fie supusă în Turcia pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.

[1] Curtea subliniază însă că legiuitorul Uniunii nu a stabilit, în acest stadiu, niciun principiu potrivit căruia statele membre ar fi obligate să recunoască în mod automat deciziile de acordare a statutului de refugiat adoptate de un alt stat membru. Prin urmare, statele membre sunt libere să condiționeze recunoașterea tuturor drepturilor aferente statutului de refugiat pe teritoriul lor de adoptarea de către autoritățile lor competente a unei noi decizii de acordare a acestui statut.
[2] Astfel, recunoașterea oficială de către un stat membru a statutului de refugiat nu are decât un caracter declarativ. Așadar, un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care îndeplinește condițiile pertinente are, în virtutea acestui unic fapt, calitatea de refugiat.

>> Hotărârea integrală