Conform unui comunicat de presă publicat la data de 25 iunie 2024 pe pagina oficială de internet, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a statuat, în cauza C-626/22 – Ilva și alții, că exploatarea oțelăriei Ilva va trebui să fie suspendată dacă prezintă pericole grave și semnificative pentru mediu și sănătatea umană.

Noțiunea de „poluareˮ în sensul Directivei privind emisiile industriale include atingerile aduse mediului și sănătății umane. Așadar, evaluarea prealabilă a impactului activității unei instalații precum oțelăria Ilva din sudul Italiei trebuie să facă parte integrantă din procedurile de eliberare și de reexaminare a autorizației de exploatare prevăzute de această directivă. În cadrul procedurii de reexaminare, trebuie să se țină seama de substanțele poluante legate de activitatea instalației, chiar dacă acestea nu au fost evaluate în cadrul procedurii de autorizare inițiale. În cazul unor pericole grave și semnificative pentru integritatea mediului și a sănătății umane, exploatarea instalației trebuie suspendată.

Oțelăria Ilva se află la Taranto, în sudul Italiei. Aceasta și-a început activitatea în 1965. Cu un număr de aproximativ 11 000 de angajați și având o suprafață de aproape 1 500 de hectare, aceasta este una dintre cele mai mari oțelării din Europa.

În 2019, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că oțelăria avea efecte negative semnificative asupra mediului și a sănătății locuitorilor din zonă[1]. Din 2012 au fost prevăzute măsuri privind reducerea impactului acesteia, însă termenele de punere în aplicare au fost decalate în mod constant.

Numeroși locuitori ai zonei acționează în fața Tribunalului din Milano împotriva continuării exploatării oțelăriei. Ei arată că emisiile acesteia dăunează sănătății lor și că instalația nu este conformă cu prevederile Directivei privind emisiile industriale[2].

Tribunalul din Milano solicită să se stabilească dacă legislația italiană și normele derogatorii speciale aplicabile oțelăriei Ilva pentru a garanta continuitatea sa sunt contrare directivei. Prin urmare, acesta a sesizat Curtea în această privință.

Curtea subliniază mai întâi legătura strânsă dintre protecția mediului și cea a sănătății umane, care constituie obiective-cheie ale dreptului Uniunii, garantate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Ea arată că directiva contribuie la atingerea acestor obiective și la apărarea dreptului de a trăi într-un mediu de natură să asigure sănătatea și bunăstarea.

Curtea arată că noțiunea de „poluareˮ în sensul acestei directive include atingerile aduse atât mediului, cât și sănătății umane. Astfel, evaluarea prealabilă a impactului activității unei instalații precum oțelăria Ilva asupra acestor două aspecte trebuie să facă parte integrantă din procedurile de eliberare și de reexaminare a autorizației de exploatare. Or, potrivit Tribunalului din Milano, această cerință prealabilă nu a fost respectată în ceea ce privește daunele pentru sănătate. De asemenea, operatorul trebuie să evalueze aceste efecte pe tot parcursul exploatării instalației sale.

În plus, potrivit Tribunalului din Milano, normele speciale aplicabile oțelăriei Ilva au permis eliberarea pentru aceasta a unei autorizații de mediu și reexaminarea acesteia fără a ține seama de anumiți poluanți sau de efectul lor nociv asupra populației din împrejurimi. Or, Curtea arată că operatorul unei instalații trebuie să furnizeze, în cererea sa de autorizare inițială, informații privind natura, cantitatea și efectul negativ potențial al emisiilor care pot fi produse de instalația sa. Numai substanțele poluante considerate ca având un efect neglijabil asupra sănătății umane și a mediului pot să nu fie supuse condiției respectării valorilor-limită de emisie în autorizația de exploatare.

Curtea consideră că, în contrast cu cele arătate de Ilva și de guvernul italian, procedura de reexaminare nu poate să se limiteze la stabilirea valorilor-limită pentru substanțele poluante a căror emitere era previzibilă. Trebuie de asemenea să se țină seama de emisiile generate efectiv de instalația în cauză în cursul exploatării sale și privind alte substanțe poluante.

În cazul încălcării condițiilor de autorizare a instalației, operatorul trebuie să ia imediat măsurile necesare pentru a restabili în cel mai scurt timp posibil conformitatea instalației sale cu aceste condiții.

În cazul unor pericole grave și semnificative pentru integritatea mediului și a sănătății umane, termenul pentru aplicarea măsurilor de protecție prevăzute de autorizația de exploatare nu poate fi prelungit în mod repetat, iar exploatarea instalației trebuie suspendată.

[1] Evaluări ale daunelor aduse sănătății din anii 2017, 2018 și 2021 stabilesc existența unei legături de cauzalitate între deteriorarea stării de sănătate a locuitorilor din regiunea Taranto și emisiile oțelăriei Ilva, în special în ceea ce privește particulele fine PM10 și dioxidul de sulf (SO2) de origine industrială. Au fost detectați și alți poluanți legați de activitatea oțelăriei, precum cuprul, mercurul și naftalina, precum și particulele fine PM2,5 și PM10. Într-un raport din ianuarie 2002 al Consiliului pentru drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite, aglomerarea Taranto figurează pe lista „zonelor sacrificateˮ. Sunt zone caracterizate de niveluri extreme de poluare și de contaminare cu substanțe toxice în care populațiile vulnerabile și marginalizate au de suferit cu mult mai mult decât celelalte consecințele expunerii la poluare și la substanțe periculoase asupra sănătății, a drepturilor omului și a mediului.
[2] Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării).

>> Hotărârea integrală