”Potrivit dispoziţiilor art. 25 al. 1 lit. h din Legea nr. 33/2007, Biroul Electoral Central poate dispune renumărarea voturilor într-o secţie de votare sau refacerea centralizării voturilor şi a rezultatului alegerilor dintr-un judeţ, sector sau din secţiile de votare din străinătate, în situaţia în care constată, pe baza probelor administrate, că au fost comise erori sau au fost înregistrate neconcordanţe între datele înregistrate în procesele-verbale.

Din aceste dispoziţii legale, reiese că această autoritate publică are atribuţia şi competenţa de a analiza cel puţin probele pe care solicitanţii de renumărare a voturilor le invocă în dovedirea cererii de renumărare, căci textul de lege nu conţine o limitare a dreptului […] de a administra şi alte probe. În plus, pentru a se dispune renumărarea este suficientă doar constatarea existenţei unor erori sau neconcordanţe între datele înscrise în procesul verbal, legea neprevăzând condiţia modificării vreunui rezultat sau pondere, precum în cazul anulării alegerilor, în această din urmă situaţie fiind necesară modificarea atribuirii mandatelor.

Scopul acestui text de lege, reflectarea numărului real de voturi primite de către fiecare competitor electoral, rezidă în fundamentul democraţiei, în încrederea de care trebuie să se bucure procesul electoral, încredere izvorâtă din corectitudinea procesului electoral, lipsa acesteia constituind, în esenţă, lipsa democraţiei.

În ceea ce priveşte lipsa semnăturilor olografe de pe fiecare pagină a procesului verbal, curtea a constatat că în art. 49 al. 5 din Legea nr. 33/2007 nu se prevede ca procesul verbal să fie semnat pe fiecare pagină ci, doar, că acesta se semnează de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare şi de ceilalţi membrii şi va purta ştampila de control a biroului electoral, iar lipsa semnăturilor unor membrii ai biroului secţiei de votare nu influenţează valabilitatea procesului verbal.

După cum rezultă din cele expuse în precedent, o parte din deciziile contestate au fost emise fără a se fi administrat probele propuse de către reclamant, respectiv fără să fi fost analizate declaraţiile olografe ale persoanelor care au reclamat, în esenţă, faptul că voturile lor sau voturile care au fost numărate în prezenţa lor nu se regăsesc în procesele verbale, şi nici capturile cu conversaţiile de pe platforme de socializare depuse, arătându-se doar, în mod generic, că probele propuse nu sunt concludente.

De asemenea, nu s-a verificat nici dacă procesul verbal reclamat poartă sau nu ştampila de control a biroului electoral al secţiei de votare, precum şi semnătura preşedintelui biroului, elemente despre care art. 49 al. 5 din Legea nr. 33/2007 nu arată că nu ar afecta valabilitatea proceselor verbale.

[…] prevederile Legii nr. 33/2007 nu conţin dispoziţii referitoare la înregistrarea procesului de numărătoare a voturilor, nu se poate face abstracţie de practica înregistrării proceselor de numărare a voturilor, consacrată chiar în Ghidul birourilor electorale ale secţiilor de votare din ţară pentru alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 şi alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024-astfel că autoritatea pârâtă are la îndemână şi aceste mijloace de probă pentru stabilirea veridicităţii argumentelor invocate de către reclamant cu privire la neconsemnarea numărului de voturi primite de către acest partid.

[…], instanţa de contencios administrativ nu se poate substitui competenţei Biroului Electoral Central de a dispune renumărarea voturilor din secţiile de votare, singura autoritate publică învestită de o lege organică, respectiv Legea nr. 33/2007, să verifice îndeplinirea condiţiilor legale pentru această renumărare.

Obligarea de către instanţa de contencios administrativ a pârâtului Biroul Electoral Central la a emite hotărâri prin care să dispună renumărarea voturilor şi prin efectuarea de către instanţă de verificări pe care legea le stabileşte în competenţa acestei autorităţii, excedează atribuţiilor puterii judecătorești, fiind susceptibilă a aduce atingere principiului separaţiei puterilor în stat, căci ceea ce este supus instanţei de contencios administrativ este verificarea legalităţii unui act administrativ emis de o autoritate publică, nicidecum substituirea acesteia în exercitarea prerogativele conferite de lege.”

(sentința civilă nr. 1188/28.06.2024 a Curții de Apel București – Secția a XI-a CAF, sursa: rejust.ro)