ÎCCJ. DCD admisă. Infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, nu vizează şi situaţia în care lucrările continuă după dispunerea opririi acestora de către organele de urmărire penală

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1007 din 08 octombrie 2024 a fost publicată Decizia nr. 46/2024 privind examinarea sesizării formulate de către Curtea de Apel Braşov – Secţia penală în Dosarul nr. 7.387/197/2021, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Text rezumat*, în vigoare la 08 octombrie 2024:
(*pentru forma actualizată la zi, accesați AICI)

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin încheierea din şedinţa publică din data de 8 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 7.387/197/2021, Curtea de Apel Braşov – Secţia penală, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Dacă infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor, după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, vizează deopotrivă aceeaşi conduită interzisă, incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, dar sistarea lor este dispusă de către organele de urmărire penală”?

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

121. Problema de drept ridicată de instanţa de trimitere vizează stabilirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii în situaţia în care lucrările de construire continuă după dispunerea opririi lor temporare, pe parcursul procesului penal, de către procuror, în cazul imobilelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ.

122. Dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii incriminează două conduite distincte la lit. a) şi b). Astfel, la lit. a) este incriminată executarea fără autorizaţie de construire ori cu nerespectarea acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din lege, cu excepţiile prevăzute. În acest caz este vorba despre o serie de lucrări realizate la toate categoriile de monumente istorice prevăzute de lege, la construcţii amplasate în zone de protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentaţii de urbanism aprobate.

123. Realizarea acestor categorii de lucrări la imobilele menţionate, datorită importanţei lor deosebite în considerarea valorii istorice, arhitecturale, a fost prevăzută de legiuitor ca atrăgând direct cea mai gravă formă de răspundere, răspunderea penală.

124. Cea de-a doua infracţiune prevăzută în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, respectiv cea menţionată la lit. b) a art. 24, constă în continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii.

125. În ceea ce priveşte semnificaţia sintagmei „organe de control” din conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, analizând textele legii, gramatical, dar şi sistematic, se constată că legiuitorul a realizat o distincţie clară, pe de o parte, între organele judiciare (procuror şi instanţă) care desfăşoară activităţi în cadrul unui proces penal cu privire la infracţiunile prevăzute de acest act normativ, iar, pe de altă parte, faţă de organele de control cu atribuţii în ceea ce priveşte disciplina în construcţii, atribuţiile fiecărei categorii de organe fiind explicit menţionate, iar competenţa lor fiind, astfel, strict delimitată prin lege.

126. Dispoziţiile art. 27 şi 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii individualizează organele de control cu atribuţii în ceea ce priveşte disciplina în executarea lucrărilor de construcţii şi stabilesc sfera de competenţe ale acestora, respectiv:

– organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene care au obligaţia de a urmări respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz;

– organele de control desemnate din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii care au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz;

– organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii.

127. Aceste organe de control au competenţa de a constata săvârşirea contravenţiilor menţionate la art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi, totodată, de a dispune odată cu aplicarea amenzii contravenţionale şi măsura opririi executării lucrărilor, însoţită de luarea fie a măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizaţiei, fie a măsurilor de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia.

128. Din dispoziţiile art. 241, art. 27, art. 28 şi ale art. 32 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii reiese că organele de control, în funcţie de încălcarea legii constatată, fie aplică amenda contravenţională şi dispun măsurile complementare, fie sesizează instanţele judecătoreşti civile atunci când încălcarea reprezintă o contravenţie, fie pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal, în situaţia constatării infracţiunilor prevăzute de art. 24 din lege.

129. Din aceste dispoziţii se poate concluziona faptul că legiuitorul a realizat o distincţie clară, pe de o parte, între organele de control cu atribuţii în asigurarea respectării disciplinei în construcţii care pot aplica amenda contravenţională concomitent cu dispunerea măsurii complementare a opririi executării lucrărilor, iar, pe de altă parte, între organele de urmărire penală sau instanţa de judecată care pot/poate dispune oprirea temporară a lucrărilor în cadrul procesului penal.

130. Din formularea textelor anterior citate rezultă că legiuitorul nu a dorit să includă în sfera organelor de control competente şi organul de urmărire penală. În situaţia în care intenţia legiuitorului ar fi fost în acest sens, acesta nu ar mai fi făcut diferenţa în cadrul aceluiaşi text de lege între organul de control şi organul de urmărire penală, acest aspect rezultând din dispoziţiile art. 32 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 – În situaţiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere organelor judiciare să dispună măsurile menţionate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.

131. Raţionamentul conform căruia organul de urmărire penală ar fi asimilat unui organ de control, întrucât are atribuţii în ceea ce priveşte supravegherea urmării penale, nu este aplicabil şi ar constitui o analogie în defavoarea inculpatului, având în vedere că, din interpretarea coroborată a tuturor textelor de lege citate anterior, se desprinde concluzia că activitatea de control la care se referă legiuitorul are în vedere respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii sau a lucrărilor aferente infrastructurii de transport de interes naţional. Aşadar, asimilarea activităţii de supraveghere a urmăririi penale cu cea de control al executării lucrărilor prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii ar constitui o veritabilă adăugare la lege.

132. Totodată, în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii legiuitorul face referire la continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora, pe când în conţinutul art. 241 şi art. 32 alin. (4) din acelaşi act normativ indică drept atribuţie a procurorului, respectiv a instanţei dispunerea opririi temporare a executării lucrărilor pe parcursul procesului penal.

133. Folosirea unor termeni diferiţi în cadrul unor dispoziţii legale succesive, în cadrul aceluiaşi capitol, atestă viziunea dihotomică a legiuitorului în ceea ce priveşte răspunderea stabilită prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, pentru protejarea regimului construcţiilor, a calităţii şi disciplinei în construcţii, respectiv prin mijloace specifice de combatere a ilicitului contravenţional şi a ilicitului penal.

134. Astfel, în cazul executării sau desfiinţării, totale ori parţiale, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la alin. (1) lit. b), de către investitor şi executant, şi în cazul executării sau desfiinţării, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la alin. (1) lit. b), este atrasă răspunderea contravenţională, iar organele de control specifice, odată cu aplicarea amenzii contravenţionale, vor dispune, în mod obligatoriu, şi măsura complementară a opririi executării lucrărilor, concomitent cu dispunerea luării măsurilor de încadrare în prevederile autorizaţiei sau a măsurilor de desfiinţare a lucrărilor, potrivit art. 28 alin. (1).

135. În cazul realizării în aceeaşi modalitate (fără autorizaţie sau cu nerespectarea prevederilor acesteia) a lucrărilor menţionate la litera b) a alin. (1) al art. 3 este atrasă însă răspunderea penală, fiind iniţiat un proces penal în care sunt efectuate cercetări, ulterior fiind sesizată instanţa de judecată.

136. Măsura pe care, potrivit dispoziţiilor legii, o poate dispune procurorul sau instanţa, în cursul procesului penal, este oprirea temporară a executării lucrărilor, pe parcursul realizării cercetărilor, până la clarificarea tuturor aspectelor cauzei şi până la stabilirea dacă în cauză este atrasă sau nu răspunderea penală.

137. Cele două măsuri au scop şi caracter diferit, sunt dispuse de organe diferite şi în cadrul unor proceduri de tragere la răspundere diferite (contravenţională, respectiv penală), cele două măsuri fiind asemănătoare doar din perspectiva faptului că ambele presupun oprirea executării altor lucrări la imobile.

138. Prin incriminarea faptei de continuare a executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente legiuitorul a avut în vedere situaţia în care atragerea răspunderii contravenţionale s-a dovedit insuficientă pentru realizarea obiectivului urmărit prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, respectiv aceea de a asigura disciplina în construcţii, întrucât contravenientul a perseverat în conduita sa ilicită, continuând executarea lucrărilor în ciuda sancţiunii amenzii şi a măsurii complementare a opririi executării lucrărilor.

139. Infracţiunea de continuare a executării lucrărilor după dispunerea opririi a prevăzut în conţinutul său condiţia ca executarea lucrărilor să continue după dispunerea opririi lor de către organele care au aplicat amenda contravenţională.

140. Această condiţie a fost păstrată de legiuitor chiar şi ulterior introducerii, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 231/2000, a posibilităţii ca procurorul sau instanţa, în cursul procesului penal, să dispună oprirea temporară, ca măsură provizorie, a executării lucrărilor.

141. Existenţa, în acelaşi timp, a infracţiunii în configuraţia menţionată cu prevederea separată referitoare la măsura opririi temporare, ca măsură provizorie, a executării lucrărilor dispusă de procuror sau instanţă denotă intenţia legiuitorului de a incrimina ca infracţiune [cea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii] doar acea conduită constând în nerespectarea măsurii opririi lucrărilor dispuse de organele de control (administrative) subsecvent parcurgerii procedurii răspunderii contravenţionale, iar nu fapta de nerespectare a măsurii opririi temporare dispuse de procuror sau instanţă în cursul procesului penal.

142. În consecinţă, în raport cu aspectele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia penală în Dosarul nr. 7.387/197/2021 şi va stabili că infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, nu vizează şi situaţia în care lucrările continuă după dispunerea opririi acestora de către organele de urmărire penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

D E C I D E:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia penală în Dosarul nr. 7.387/197/2021 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

Dacă infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor, după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, vizează deopotrivă aceeaşi conduită interzisă, incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, dar sistarea lor este dispusă de către organele de urmărire penală?” şi stabileşte că:

Infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, nu vizează şi situaţia în care lucrările continuă după dispunerea opririi acestora de către organele de urmărire penală.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2024.

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
judecător ELENI CRISTINA MARCU

Magistrat-asistent,
Florin Nicuşor Mihalache


Publicat

în

,

de către

Etichete:

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *