Conform unui comunicat de presă publicat la data de 08 februarie 2024 pe pagina oficială de internet, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a statuat în mod obligatoriu în cauza C-216/22 – Bundesrepublik Deutschland faptul că o hotărâre a Curții de Justiție care sporește în mod semnificativ probabilitatea ca solicitantul de azil să îndeplinească condițiile pentru a beneficia de statutul de refugiat sau de protecție subsidiară justifică examinarea pe fond a cererii sale ulterioare, care nu poate fi respinsă ca inadmisibilă. Statele membre pot să abiliteze instanțele să se pronunțe ele însele asupra acestei cereri și să o admită, dacă este cazul, atunci când anulează o decizie de respingere ca inadmisibilă a unei cereri ulterioare.
Unui resortisant sirian, care și-a părăsit țara în anul 2012 și care se teme că va fi mobilizat în armată sau că va fi arestat dacă refuză să își îndeplinească obligațiile militare în această țară, i-a fost acordată, în anul 2017, protecția subsidiară[1] în Germania. În schimb, statutul de refugiat[2] i-a fost refuzat.
În urma unei hotărâri a Curții de Justiție cu privire la situația obiectorilor de conștiință sirieni[3], el a depus din nou o cerere de azil (așa-numita „cerere ulterioară”). A susținut că această hotărâre constituie o modificare a situației de drept care îi era favorabilă. Cererea ulterioară a fost însă respinsă ca inadmisibilă, cu alte cuvinte fără a se examina dacă erau îndeplinite condițiile pentru ca el să poată beneficia de statutul de refugiat.
Persoana în cauză a contestat acest refuz la o instanță din Germania. Aceasta a solicitat Curții să se pronunțe în special cu privire la aspectul dacă este compatibil cu dreptul Uniunii[4] să se considere că, în principiu, numai o modificare a dispozițiilor aplicabile, iar nu o hotărâre judecătorească, poate constitui un element nou care să justifice o examinare completă a cererii ulterioare, dacă este cazul.
Curtea răspunde că, în principiu, orice hotărâre a Curții poate constitui un element nou care să justifice o nouă examinare completă a aspectului dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de statutul de refugiat[5].
Acest lucru este valabil și pentru hotărârile care se limitează la interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii aflate deja în vigoare la momentul adoptării deciziei privind o cerere anterioară. Data la care a fost pronunțată hotărârea este lipsită de relevanță. Cu toate acestea, pentru ca o hotărâre a Curții să constituie un element nou care să justifice o nouă examinare completă, este necesar ca aceasta să sporească în mod semnificativ probabilitatea ca solicitantul să îndeplinească condițiile pentru a beneficia de statutul de refugiat[6].
În ceea ce privește continuarea procedurii în cazul în care o instanță națională anulează o decizie de respingere ca inadmisibilă a unei cereri ulterioare, Curtea mai precizează că statele membre pot, dar nu sunt obligate, să abiliteze instanțele să se pronunțe ele însele[7] asupra acestei cereri și să recunoască statutul de refugiat[8], dacă este cazul.
[1] Protecția subsidiară este prevăzută pentru orice resortisant al unei țări terțe care nu poate fi considerat refugiat, dar în privința căruia există motive serioase și întemeiate de a crede că, în cazul în care ar fi trimis în țara sa de origine, ar fi supus unui risc real de a suferi vătămări grave, care includ printre altele execuția și tratamentele inumane sau degradante.
[2] Statutul de refugiat este prevăzut în cazul persecuției oricărui resortisant dintr-o țară terță din cauza rasei, religiei, naționalității, opiniilor politice sau apartenenței la un anumit grup social.
[3] Hotărârea din 19 noiembrie 2020, Bundesamt für Migration und Flüchtlinge (Serviciu militar și azil), C-238/19 (a se vedea și Comunicatul de presă nr. 142/20).
[4] Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale.
[5] Sau de protecție subsidiară.
[6] Sau de protecție subsidiară.
[7] În acest caz, instanțele trebuie să respecte garanțiile fundamentale aplicabile cererilor de protecție internațională.
[8] Sau, după caz, de protecție subsidiară.