Conform unui comunicat de presă publicat la data de 18 aprilie 2024 pe pagina oficială de internet, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a statuat, în cauza C-605/21 – Heureka Group, că fostul regim de prescripție ceh este incompatibil cu dreptul Uniunii. Acest regim face practic imposibilă sau excesiv de dificilă solicitarea de despăgubiri pentru unele practici anticoncurențiale continue.
Termenul de prescripție aplicabil acțiunilor în despăgubire pentru încălcări ale legislației în materie de concurență a Uniunii nu poate începe să curgă fără ca această încălcare să fi încetat și fără ca persoana prejudiciată să fi luat cunoștință de faptul că respectivul comportament constituie o asemenea încălcare. Această luare la cunoștință coincide în general cu publicarea rezumatului deciziei Comisiei de constatare a acestei încălcări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Dreptul Uniunii impune de asemenea suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție pe durata investigației Comisiei. În plus, de la intrarea în vigoare a unei directive în materie, o asemenea suspendare sau întrerupere poate înceta cel mai devreme la un an de la data la care decizia de constatare a încălcării rămâne definitivă.
Heureka, o societate cehă, administrează un portal de comparare a prețurilor de vânzare. Ea susține că motorul de căutare Google favorizează în mod sistematic, pe paginile sale de rezultate de căutare generală, propriul comparator de prețuri al acestei societăți. În consecință, cel al Heureka este mai puțin consultat. Heureka se consideră, așadar, prejudiciată de Google și se întemeiază în acest context pe decizia (încă nedefinitivă)[1] a Comisiei Europene de constatare a abuzului de poziție dominantă comis de Google.
Instanța cehă, sesizată de Heureka cu o acțiune în despăgubiri, ridică problema compatibilității cu dreptul Uniunii[2] a fostului termen de prescripție prevăzut în legislația cehă care continuă să se aplice acestei acțiuni. Acest termen de trei ani începe să curgă, pentru fiecare prejudiciu parțial, din momentul în care persoana prejudiciată a luat cunoștință de faptul că a suferit un asemenea prejudiciu, precum și de identitatea autorului încălcării. În schimb, regimul național nu impune cunoașterea faptului că respectivul comportament constituie o încălcare, nici ca aceasta să fi încetat pentru ca termenul de prescripție să înceapă să curgă. Acest regim nu prevede nici că termenul amintit trebuie să fie suspendat sau întrerupt în cursul investigației Comisiei și cel puțin până la un an de la data la care decizia Comisiei de constatare a aceleiași încălcări rămâne definitivă.
În hotărârea sa, Curtea statuează că dreptul Uniunii se opune reglementării cehe aplicabile până la transpunerea tardivă a Directivei 2014/104. În această privință, Curtea consideră că, chiar înainte de expirarea termenului de transpunere a acestei directive, dreptul Uniunii[3] impunea ca, pentru ca termenul de prescripție să înceapă să curgă, încălcarea dreptului concurenței să fi încetat și ca persoana prejudiciată să fi avut cunoștință de informațiile indispensabile pentru introducerea acțiunii sale în despăgubire și, în special, de faptul că respectivul comportament constituie o asemenea încălcare. Astfel, aceste două condiții sunt necesare pentru a permite persoanei prejudiciate să fie în mod efectiv în măsură să își exercite dreptul de a solicita repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a unei încălcări a dreptului concurenței.
Curtea precizează că, în principiu, luarea la cunoștință a informațiilor indispensabile pentru introducerea unei acțiuni coincide cu data publicării rezumatului deciziei Comisiei de constatare a încălcării în Jurnalul Oficial, independent de faptul că această decizie nu a rămas încă definitivă. Pe de altă parte, persoana prejudiciată se poate întemeia pe o astfel de decizie nedefinitivă în susținerea acțiunii sale în despăgubire.
În acest context, Curtea arată că dreptul Uniunii impune de asemenea să fie posibil să se suspende sau să se întrerupă prescripția în cursul investigației Comisiei pentru a evita ca termenul de prescripție să se scurgă chiar înainte ca această investigație să fie finalizată. Astfel, dat fiind că, în general, este dificil pentru persoana prejudiciată să facă dovada unei încălcări a dreptului concurenței în lipsa unei decizii a Comisiei sau a unei autorități naționale, această persoană trebuie să aibă posibilitatea de a aștepta finalizarea unei atare investigații pentru a se putea întemeia, dacă este cazul, pe o asemenea decizie în cadrul unei acțiuni ulterioare în despăgubire.
În plus, Directiva 2014/104 prevede în prezent că termenul de prescripție trebuie suspendat cel puțin până la un an de la data la care decizia Comisiei de constatare a încălcării în cauză rămâne definitivă.
În consecință, Curtea consideră că fostul regim de prescripție ceh este incompatibil cu dreptul Uniunii. El face practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului de a solicita repararea prejudiciului suferit ca urmare a unei încălcări a dreptului concurenței.
[1] Decizia C(2017) 4444 final privind o procedură inițiată în temeiul articolului 102 TFUE și al articolului 54 din Acordul privind SEE [cazul AT.39740 – Motorul de căutare Google (Shopping)] (a se vedea și comunicatul de presă al Comisiei IP/17/1784). În Hotărârea din 10 noiembrie 2021, Google și Alphabet/Comisia (Google Shopping), T-612/17 (a se vedea și comunicatul de presă nr. 197/21), Tribunalul a respins în esență acțiunea formulată de Google și de Alphabet împotriva Deciziei C(2017) 4444 final. Recursul împotriva acestei hotărâri a Tribunalului este pendinte la Curte (a se vedea cauza C-48/22).
[2] În special, articolul 102 TFUE și/sau articolul 10 din Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene.
[3] Și anume articolul 102 TFUE și principiul efectivității.
Lasă un răspuns