”Tribunalul reține astfel că scopul depunerii candidaturii pentru oricare dintre funcțiile publice este acela ca persoana să exercite funcția dacă este aleasă, deci angajamentul candidatului în demersul său electoral trebuie să fie real, serios și producător de efectele juridice specifice procesului electoral.
Rațiunea dispoziției legale stabilită de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 este aceea că, subiectul candidaturii trebuie să fie în primul rând titularul dreptului subiectiv de a fi ales, fapt care presupune vocația concretă a exercitării acestui drept, urmând ca pentru exercitarea efectivă a dreptului să îndeplinească condiția suplimentară privind integritatea, alături de condițiile prevăzute de art. 4 și următoarele din Legea nr. 115/2015, or, […] nu îndeplinea această condiție la momentul depunerii candidaturii.
Condițiile pentru a ocupa o funcție publică electivă trebuie să fie îndeplinite, în primul rând, la momentul candidaturii, să se mențină pe toată durata procesului electiv (a se vedea condițiile art. 114 – validarea mandatului consilierilor, art. 149 – validarea mandatului de primar, din Codul administrativ aprobat prin Ordonanța de urgență nr. 57 din 3 iulie 2019) și ulterior, pe toată durata exercitării funcției.
Aşadar, cu privire la acest aspect, tribunalul constată că reținerea unei stări de incompatibilitate în exercitarea funcției publice afectează implicit și dreptul de a lua parte la etapele prealabile numirii în funcție, întrucât aceste etape (depunere candidaturii, admiterea și rămânerea definitivă a acesteia, declararea ca și câștigător a alegerilor, etc.), sunt interdependente și indisolubil legate de rezultat final, acela al exercitării atribuțiilor de ales local.
Prin urmare, constatarea definitivă a stării de incompatibilitate a unei persoane se răsfrânge şi în ipoteza în care doreşte să-şi depună candidatura pentru o funcţie eligibilă, intenţia legiuitorului fiind aceea de a sancţiona persoanele cu privire la care s-a constatat încălcarea regimului juridic privind incompatibilităţile. O interpretare contrară ar conduce la lipsirea de efecte a normei juridice şi la eludarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 176/2010.
Excepţia prevăzută de dispozițiile art. 25 alin. (2) teza 1 din Legea nr. 176/2010 privind funcţiile electorale vizează persoanele fizice care activează sau au activat în calitate de membru al unui organ electoral, de angajat în cadrul aparatului organului electoral şi/sau de angajat în cadrul instituţiilor publice şi al altor structuri organizaţionale constituite de Autoritatea Electorală Centrală, aşadar nu se poate face confuzie între noțiunea de funcție electorală şi cea de drepturi electorale. Or, intimatul […] şi-a depus candidatura pentru o funcţie eligibilă şi nu pentru una electorală, astfel încât nu se poate prevala de excepţia instituită de dispozițiile art. 25 alin. 2 teza 1 din Legea nr. 176/2010 referitoare la funcțiile electorale.
În concluzie, în opinia tribunalului, întrucât în prezent intimatul […] nu poate exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, acesta nu poate nici să-şi depună candidatura pentru a exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010.”
(decizia civilă nr. 506/27.04.2024 a Tribunalului Timiș – Secția I civilă, sursa: rejust.ro)
Lasă un răspuns