În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 04 iulie 2024 a fost publicată Decizia nr. 9/2024 privind examinarea sesizării formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi ce formează obiectul Dosarului nr. 679/1/2024.

Text rezumat*, în vigoare la 04 iulie 2024:
(*pentru forma actualizată la zi, accesați AICI)

I. Titularul și obiectul recursului în interesul legii

Prin Hotărârea nr. 9 din 18 martie 2024, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept:

În interpretarea art. 113 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, o instituţie bancară este ţinută să furnizeze informaţii protejate de secretul bancar privind conturile bancare ale unui client defunct, către moştenitorii clientului defunct, de la data deschiderii contului bancar sau de la data deschiderii moştenirii clientului defunct?

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, examinând recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi, a subliniat următoarele:
[…]

71. Jurisprudenţa a dobândit un caracter neunitar în evaluarea cererilor prin care moştenitorii titularului de cont decedat au solicitat obligarea băncilor la furnizarea informaţiilor protejate de secretul bancar, unele instanţe considerând că doar de la data deschiderii succesiunii aceştia au dreptul să le obţină, iar altele apreciind că dreptul lor la informare se întinde până la data deschiderii contului.

72. Aşa fiind, dezlegarea problemei de drept care formează obiect al recursului în interesul legii presupune, subsecvent determinării caracterului dreptului de informare al moştenitorilor, stabilirea limitelor obligaţiei instituţiei de credit de a asigura păstrarea secretului bancar.

73. Reglementând cadrul general de protecţie a informaţiilor privind secretul profesional în domeniul bancar, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 prevede, în art. 111 alin. (1), că „instituţia de credit este obligată să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor faptelor, datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi asupra oricărui fapt, dată sau informaţie, aflate la dispoziţia sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor ori informaţii referitoare la conturile clienţilor – solduri, rulaje, operaţiuni derulate -, la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienţii”.

74. Plasat pe premisa încrederii între părţi, contractul de cont bancar instituie, aşadar, prin efectul legii, obligaţia de păstrare a secretului bancar, înţeleasă ca mijloc de protecţie a clientului şi de apărare a confidenţialităţii afacerilor sale; se cuvine subliniat, în ce priveşte întreprinderile, rolul esenţial al acestei obligaţii în asigurarea secretului comercial.

75. Păstrarea secretului profesional şi a confidenţialităţii asupra tuturor faptelor, datelor şi informaţiilor existente în bancă constituie o obligaţie cu caracter imperativ şi general, opozabilă, potrivit art. 112 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, nu doar instituţiei bancare, ci şi membrilor consiliului de administraţie, directorilor, angajaţilor instituţiei, precum şi oricărei persoane care, sub o formă sau alta, participă la administrarea, conducerea ori activitatea ei, inclusiv persoanelor care obţin informaţii din rapoarte ori din alte documente ale băncii, această obligaţie dăinuind şi după încetarea activităţii lor la instituţia bancară.

76. Corelativ, titularul de cont are dreptul de a i se proteja confidenţialitatea asupra tuturor faptelor, datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi asupra oricărui fapt, dată sau informaţie, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea sa, relaţiile personale sau de afaceri ori conturile – solduri, rulaje, operaţiuni derulate -, serviciile prestate sau contractele pe care le încheie.

77. Ca atare, acest drept se naşte, prin efectul legii, de la data deschiderii contului şi este recunoscut titularului de cont, în ipoteza dedusă dezlegării în scopul unificării jurisprudenţei, până la decesul lui.

78. Instituită, aşadar, de lege în beneficiul titularului de cont, obligaţia de păstrare a secretului profesional şi confidenţialităţii asupra tuturor faptelor, datelor şi informaţiilor existente în bancă poate fi opusă de către instituţia bancară doar în relaţia cu terţii, pentru a le refuza accesul la informaţii, nu însă şi celui în favoarea căruia a fost recunoscută.

79. De la regula enunţată au fost create şi câteva excepţii, de strictă interpretare şi aplicare, care permit instituţiei de credit ca, în cazurile limitativ prevăzute, să furnizeze informaţii protejate de secretul bancar unor terţi faţă de raportul juridic bancar în care aceasta se află cu clientul său.

80. Sfera subiectelor de drept cărora nu le poate fi opusă obligaţia de păstrare a secretului bancar, limitele şi condiţiile în care informaţiile protejate pot fi dezvăluite sunt indicate în art. 113 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006.

81. Dacă alin. (1) al articolului amintit relevă că secretul bancar nu poate fi opus autorităţii competente în exercitarea atribuţiilor de supraveghere la nivel individual sau, după caz, consolidat ori subconsolidat, alin. (2) al aceluiaşi articol permite furnizarea informaţiilor protejate de secretul bancar, în măsura în care sunt justificate de scopul pentru care sunt create ori furnizate, către titularul de cont sau moştenitorii acestuia, inclusiv reprezentanţii legali şi/sau statutari, alte autorităţi sau instituţii, dacă prin lege specială aceste entităţi sunt îndrituite, în scopul îndeplinirii atribuţiilor lor specifice, să solicite şi/sau să primească astfel de informaţii şi sunt identificate clar informaţiile care pot fi furnizate de către instituţiile de credit în acest scop, soţul titularului de cont, atunci când dovedeşte că a promovat o cerere de împărţire a bunurilor comune, instanţele de judecată, executorii judecătoreşti ori notarii publici.

82. Prima observaţie care se impune a fi făcută este aceea că, în art. 113 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, sunt indicaţi atât titularul de cont, cât şi moştenitorii săi; şi într-un caz, şi în celălalt, textul impune cerinţa justificării scopului pentru care sunt cerute informaţiile protejate. Ca beneficiar al dreptului de a-i fi protejată confidenţialitatea asupra operaţiunilor efectuate pe cont, titularul de cont nu este ţinut să justifice vreun scop în a solicita informaţii asupra conturilor pe care le deţine; pentru identitate de raţiune, nici moştenitorii nu vor trebui să indice vreun interes, de la data la care, în urma deschiderii succesiunii, dobândesc calitatea de titulari coindivizari ai contului. Cerinţa justificării scopului va subzista însă, în ceea ce îi priveşte pe aceştia din urmă, pentru toate informaţiile legate de cont, care privesc operaţiunile derulate de către autorul lor în timpul vieţii, faţă de care erau şi rămân terţi.

83. De aceea, indicarea titularului de cont, în enumerarea regăsită încă din varianta iniţială a art. 113 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, este căzută în desuetudine şi, în concret, lipsită de aplicare, pe fondul dezvoltării fără precedent a relaţiilor bancare şi al informatizării serviciilor aferente şi, prin crearea, mai ales, a aplicaţiilor de tip internet banking.

84. Verificarea hotărârilor judecătoreşti definitive anexate memoriului de recurs în interesul legii relevă abordarea divergentă a instanţelor în a considera că moştenitorii titularului de cont decedat pot solicita obligarea băncilor la furnizarea informaţiilor legate de conturile autorului lor referitoare la operaţiuni, rulaje pe conturi şi solduri pe perioada anterioară decesului, dar şi abordarea unanimă, în sensul recunoaşterii dreptului lor de a solicita băncilor furnizarea informaţiilor legate de conturile autorului lor, cu începere de la data deschiderii succesiunii.

85. În aceste condiţii, se impune dezlegarea problemei de drept doar în limitele în care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, pentru a da eficienţă scopului recursului în interesul legii, de a pune capăt unei jurisprudenţe divergente.

86. Abordarea unanimă expusă în precedent dă expresie dispoziţiilor art. 2.187 alin. (1) din Codul civil, potrivit cărora, în cazul în care titularul de cont decedează, moştenitorii sunt consideraţi, până la efectuarea partajului, titulari coindivizari ai contului. De la data dobândirii acestei calităţi, moştenitorii devin titulari ai dreptului la informare, care se naşte ex lege şi, tot de atunci, ei nu trebuie să mai probeze nicio cerinţă suplimentară, secretul bancar, care funcţionează în beneficiul lor deja, nemaiputând să le fie opus de către instituţia bancară pentru a li se nega accesul la informaţiile legate de soldul contului la data decesului.

87. Toate celelalte informaţii legate de contul autorului lor, cele anterioare, deci, decesului, continuă să fie protejate de secretul bancar şi acestea sunt cele la care se referă situaţiile avute în vedere de art. 113 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006.

88. Instanţele care au stabilit că moştenitorii titularului de cont decedat au dreptul să solicite ca instituţiile bancare să fie obligate la furnizarea informaţiilor protejate de secretul bancar, în mod neîngrădit, începând nu de la data deschiderii succesiunii, ci de la data deschiderii contului au apreciat că dispoziţiile art. 113 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 nu disting între informaţiile de natura secretului bancar anterioare şi ulterioare decesului clientului şi au considerat că dreptul la informare are un conţinut patrimonial, care, ca atare, se transmite prin succesiune în toată întinderea în care era deţinut de defunct.

89. Chiar dacă este instituit în legătură cu existenţa unor drepturi patrimoniale, dreptul la informare nu este unul patrimonial, deoarece obiectul lui nu este evaluabil în bani; cum, potrivit dispoziţiilor art. 953 din Codul civil, „Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă”, dreptul nepatrimonial la informare nu se transmite prin succesiune. În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că toate hotărârile ataşate memoriului de recurs în interesul legii au fost pronunţate, în primă instanţă, de judecătorii, a căror competenţă a fost atrasă pe temeiul art. 94 pct. 1 lit. h) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Judecătoriile judecă, în primă instanţă, (…) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani (…)”.

90. Prin urmare, de la data la care moştenitorii dobândesc, pe cale succesorală, drepturile patrimoniale ale autorului lor, se naşte, prin efectul legii, şi dreptul lor propriu, nepatrimonial, la informare. Ca atare, de la data deschiderii succesiunii, instituţia bancară nu le poate opune obligaţia de a proteja secretul bancar (al cărui drept corelativ îi are ca titulari, după cum s-a arătat în cele ce precedă, chiar pe moştenitori, ca noi titulari ai contului), pentru a le refuza informaţiile legate de soldul contului la data decesului sau de rulajele ulterioare pe cont.

91. Secretul bancar poate fi însă opus moştenitorilor pentru toate informaţiile legate de cont, anterioare decesului autorului lor.

92. Din această perspectivă, textele în analiză, indicând situaţiile de excepţie în care instituţia de credit poate să furnizeze informaţii protejate de secretul bancar moştenitorilor titularului de cont decedat şi condiţiile în care acest demers urmează a se realiza, disting, practic, între informaţiile care privesc soldul, rulajele şi operaţiunile pe cont anterioare decesului (care rămân sub protecţia secretului) şi cele ulterioare (care pot fi furnizate moştenitorilor, în mod neîngrădit), iar o atare concluzie împiedică recurgerea la metoda de interpretare reflectată în adagiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

93. În continuare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că prevederile art. 113 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 impun moştenitorilor ca, pentru a le fi furnizate informaţii protejate de secretul bancar – adică cele care au aptitudinea de a demonstra soldul, rulajele/operaţiunile pe conturi efectuate anterior decesului autorului lor, fostul titular al contului -, să justifice scopul pentru care le pretind.

94. Spre deosebire de dreptul propriu al moştenitorilor de a obţine informaţii privind soldurile creditoare şi debitoare ale conturilor, existente la data decesului, ori eventuale rulaje pe conturi efectuate ulterior acestui moment, calitatea lor de succesori nu este suficientă pentru a le fi comunicate informaţiile privind actele efectuate în timpul vieţii defunctului, care rămân protejate de secretul bancar.

95. Fără a-l nega, art. 113 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 limitează şi condiţionează dreptul moştenitorilor de a le fi comunicate datele care reflectă operaţiunile pe cont efectuate de titular în timpul vieţii, pretinzându-le să justifice scopul pentru care solicită dezvăluirea secretului bancar.

96. Necesitatea demonstrării scopului la data solicitării comunicării informaţiilor protejate de secretul bancar echivalează cu existenţa unui interes legitim, personal, născut şi actual. Această cerinţă potenţează caracterul distinct al celor două condiţii, prevăzute expres de dispoziţiile art. 113 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, pentru furnizarea de către bancă a informaţiilor protejate de secretul bancar, respectiv întrunirea calităţii de moştenitor şi justificarea scopului pentru care acestea sunt cerute.

97. Textul supus analizei, în acord cu art. 1.282 alin. (1) din Codul civil şi fără a contraveni art. 1.114 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia „Acceptarea consolidează transmisiunea moştenirii realizată de plin drept la data decesului”, restrânge sfera de aplicare a dreptului la informare, pretinzând moştenitorului ca, şi în ipoteza în care s-ar putea susţine că subrogarea lui în poziţia contractuală a autorului său ar putea semnifica preluarea dreptului în întinderea în care era deţinut de defunct – dacă în contract ar fi fost stipulat un atare drept -, să justifice scopul pentru care solicită comunicarea datelor care reflectă operaţiunile pe cont efectuate de titular în timpul vieţii.

98. O interpretare contrară ar fi de natură să golească de conţinut textul analizat în prezenta decizie şi să nesocotească normele legale, constituţionale şi convenţionale care ocrotesc dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, cât timp modul în care defunctul a înţeles să gestioneze sumele de bani existente în conturi ţine de persoana sa şi de viaţa privată şi/sau profesională, care ar putea fi supus unei judecăţi de valoare, aptă, eventual, să îi afecteze memoria.

99. Potrivit dispoziţiilor art. 78 şi 79 din Codul civil, „Persoanei decedate i se datorează respect cu privire la memoria sa, precum şi cu privire la corpul său” şi „Memoria persoanei decedate este protejată în aceleaşi condiţii ca şi imaginea şi reputaţia persoanei aflate în viaţă”.

100. Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat, în Hotărârea din 7 iulie 2015, pronunţată în cauza M.N. şi alţii împotriva San Marino, că „informaţiile preluate din documente bancare reprezintă, fără îndoială, date cu caracter personal referitoare la o persoană fizică, indiferent dacă sunt sau nu informaţii sensibile. În plus, astfel de informaţii pot viza şi relaţii profesionale şi nu există niciun motiv de principiu care să justifice excluderea activităţilor de natură profesională sau de afaceri din noţiunea de viaţă privată (a se vedea Amann împotriva Elveţiei, nr. 27.798/95, paragraful 65). Rezultă că noţiunea de viaţă privată se aplică în speţă”.

101. Astfel, datele şi informaţiile protejate de secretul bancar intră sub incidenţa protecţiei garantate de prevederile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar o eventuală ingerinţă este îngăduită doar în măsura în care sunt respectate cerinţele cumulative prevăzute de paragraful 2 al aceluiaşi articol: să fie prevăzută de lege, să aibă un scop justificat, să apară necesară într-o societate democratică şi să nu constituie o măsură mai restrictivă decât scopul pentru care a fost instituită.

102. Dacă primele trei condiţii sunt, în mod evident, îndeplinite, deoarece textul art. 113 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 prevede excepţia furnizării informaţiilor protejate de secretul bancar, iar scopul normei este cel de a proteja drepturile şi interesele moştenitorilor, cerinţa proporţionalităţii va fi examinată în considerarea particularităţilor fiecărei cauze ce va fi dedusă instanţelor judecătoreşti.

103. Se cuvine subliniat că dreptul la viaţa intimă, familială şi privată este ocrotit şi la nivel constituţional, în art. 26.

104. Ca atare, deşi, de principiu, apărarea memoriei persoanei decedate se opune furnizării neîngrădite, către moştenitori, a informaţiilor asupra operaţiunilor efectuate de titularul contului, care nu avea obligaţia de a da socoteală succesibililor nici în timpul vieţii, şi subliniind, tot de principiu, că în scopul stabilirii întinderii masei succesorale prezintă relevanţă soldurile conturilor de la data decesului, se constată că, în anumite cazuri, moştenitorii pot justifica un interes în a obţine date protejate de secretul bancar.

105. Nefiind posibilă, într-o decizie de unificare a jurisprudenţei, o enumerare cu caracter exhaustiv a unor asemenea situaţii, poate avea semnificaţia scopului justificat, în care dreptul la informare să nu le fie negat, ipoteza în care moştenitorii au un dubiu asupra existenţei unor rulaje pe conturi în perioada în care titularul era în imposibilitate de a iniţia asemenea demersuri; similar, în măsura în care informaţiile referitoare la soldul contului la data decesului ar fi insuficiente pentru determinarea unor sume deţinute în cote egale cu soţul supravieţuitor în conturi al căror titular este acesta din urmă ori a unor aspecte referitoare la realizarea unor donaţii supuse raportului – context în care trebuie observat dacă bunurile donate sunt supuse unui regim de publicitate, a căror situaţie este accesibilă în mod facil, prin verificarea registrelor specializate sau dacă, nepresupunând ad validitatem forma autentică, scapă evidenţierii în Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a Liberalităţilor -, scopul moştenitorilor de a obţine informaţii protejate de secretul bancar ar putea fi apreciat, de asemenea, ca justificat. În egală măsură, demersul de reducţiune a liberalităţilor excesive poate reflecta interesul lor legitim pentru a le fi dezvăluit secretul bancar, mai ales atunci când par incidente prezumţiile consacrate în art. 1.090 şi art. 1.091 din Codul civil.

106. Se cuvine notat că, în măsura în care astfel de iniţiative apar în cursul unor proceduri judiciare sau notariale, filtrul analizei asupra oportunităţii furnizării, de către instituţia bancară, a unor informaţii aflate sub protecţia secretului bancar va fi făcut de către judecător sau de către notar.

107. Distinct de aceste repere orientative, revine instanţelor naţionale rolul de a decela, în funcţie de circumstanţele proprii fiecărei situaţii întâlnite şi de la caz la caz, măsura în care moştenitorii care solicită furnizarea de informaţii protejate de secretul bancar (care, prin ipoteză, privesc operaţiuni anterioare decesului autorului lor) justifică scopul demersului pe care îl întreprind; se cuvine reiterat că simpla calitate de moştenitori nu este suficientă pentru a se considera îndeplinite ambele condiţii impuse de art. 113 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006.

108. Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 517 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

D E C I D E:

Admite recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi în consecinţă:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:

Moştenitorii titularului de cont decedat au dreptul să obţină furnizarea, de către instituţiile bancare, a informaţiilor protejate de secretul bancar, pentru perioada anterioară decesului, numai în măsura în care justifică scopul pentru care le pretind.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 mai 2024.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
CORINA-ALINA CORBU

Magistrat-asistent-şef,
Cristian Balacciu