În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 02 august 2024 a fost publicată Decizia nr. 11/2024 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, ce formează obiectul Dosarului nr. 970/1/2024.

Text rezumat*, în vigoare la 02 august 2024:
(*pentru forma actualizată la zi, accesați AICI)

I. Titularul și obiectul recursului în interesul legii

Prin Hotărârea nr. 17 din 9 aprilie 2024, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj a sesizat instanţa supremă cu soluţionarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept:

Dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv cele cuprinse în art. I alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, în art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, şi în art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile funcţionarilor publici şi personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora, având în vedere prevederile de excepţie ale art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare?

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, examinând recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, a subliniat următoarele:
[…]

49. Problema de drept care a primit o dezlegare diferită din partea instanţelor, aşa cum se degajă din orientările jurisprudenţiale conturate, priveşte aplicabilitatea prevederilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, prin care s-au stabilit regulile privitoare la aplicarea etapizată a acestui act normativ, precum şi aceea a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului adoptate în perioada 2020-2022, prin care s-a derogat parţial de la modalitatea de aplicare tranzitorie a legii-cadru în ceea ce priveşte salarizarea categoriei de personal reprezentată de funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora.

50. Salarizarea acestei categorii de personal este reglementată prin art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia:

(2) Nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV.

(3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.

(4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli.

(5) Angajarea, promovarea, avansarea în gradaţie a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum şi a celorlalte reglementări specifice funcţionarilor publici şi personalului contractual.”

51. Referitor la aceste norme legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 1 din 19 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 28 martie 2024, a statuat deja că legiuitorul a instituit o excepţie de la regula stabilirii drepturilor salariale prin norme juridice de forţa legii, regulă stabilită prin art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, această excepţie fiind expresia aplicării principiilor instituite de art. 120 din Constituţia României, respectiv ale descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, ca principii de bază ale administraţiei publice locale. S-a remarcat astfel că Legea-cadru nr. 153/2017 prevede în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV, la care face trimitere alin. (2) al art. 11 din legea-cadru, doar nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor, stabilirea grilei de salarizare pentru personalul din aparatul de specialitate rămânând, în exprimarea principiilor anterior evocate, la latitudinea ordonatorului principal de credite, cu respectarea limitelor minime şi maxime instituite de lege. Sunt avute în vedere salariul minim brut pe ţară ca limită minimă şi, respectiv, nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, al indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, ca limită maximă (paragrafele 68, 78 şi 82 din decizia menţionată).

52. Aceleaşi prevederi legale cuprinse în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost analizate în mod repetat de Curtea Constituţională, care a subliniat că această marjă de apreciere a autorităţilor administraţiei publice locale nu este nelimitată, ci se exercită cu încadrarea între limitele minime şi maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale, observându-se în plus că Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază şi a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice locale.

53. Totodată, s-a arătat că „opţiunea legiuitorului a fost aceea de a corela salariile personalului din cadrul organelor administraţiei publice locale cu indemnizaţia funcţiei de viceprimar” (după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, respectiv a viceprimarului municipiului Bucureşti), în condiţiile în care Legea-cadru nr. 153/2017 prevede în mod neechivoc reperele în raport cu care se stabileşte indemnizaţia viceprimarului, fiind avute în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora „Indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică se determină prin înmulţirea coeficienţilor din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare”, precum şi împrejurarea că în anexa nr. IX lit. C – Funcţii de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităţii publice locale la Legea-cadru nr. 153/2017 se regăsesc coeficienţii corespunzători indemnizaţiilor acestor funcţii. Scopul urmărit de legiuitor prin această corelare „a fost acela de a institui un sistem prin care să se asigure o anumită coerenţă şi previzibilitate în ceea ce priveşte cheltuielile cu personalul din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, cu alte cuvinte, pentru a se asigura că aplicarea art. 120 din Constituţie privind principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale se va putea face în condiţii de funcţionare optimă a autorităţilor menţionate” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 632 din 7 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 27 iunie 2022, paragrafele 19 şi 20).

54. Acestea reprezintă, în esenţă, particularităţile modalităţii de salarizare prevăzute prin Legea-cadru nr. 153/2017 pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, particularităţi care trebuie urmărite şi în lămurirea problemei de drept supuse interpretării pe calea prezentului recurs în interesul legii.

55. Revenind la aspectele care au generat jurisprudenţa neunitară, se constată că, în ceea ce priveşte stabilirea în concret a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor, soldelor de comandă/salariilor de comandă, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare, prin art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a prevăzut că toate acestea se stabilesc „potrivit prevederilor prezentei legi şi anexelor nr. I-IX, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite”.

56. Legea-cadru nr. 153/2017, intrată în vigoare la 1 iulie 2017, a presupus însă o implementare graduală, întrucât, conform art. 12 alin. (2) din legea-cadru, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare se vor stabili pentru toate funcţiile cuprinse în anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare, începând cu anul 2023. Legiuitorul a urmărit, aşadar, ca regulă, ca valorile salariale din anexele la acest act normativ sus-menţionate să fie efectiv aplicabile începând cu anul 2023.

57. Determinarea în mod specific a condiţiilor de aplicare a legii a fost stabilită prin art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, în alin. (1) al acestui articol fiind afirmat principiul aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, pentru ca prin alin. (2), (3) şi (4) să fie stabilite nivelurile de salarizare aferente anilor 2017 şi 2018, respectiv perioadei 2019-2022.

58. În acest sens, prin art. 38 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a reglementat stabilirea drepturilor salariale pentru anul 2017, prevăzându-se că se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii [lit. a)].

59. Prin art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 s-au reglementat drepturile salariale pentru anul 2018, stabilindu-se o majorare cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii începând cu data de 1 ianuarie 2018, pentru cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut [lit. a)].

60. Cea de a treia etapă, vizând perioada 2019-2022, a fost reglementată prin art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevede că: „În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).”

61. Legea prevede pentru fiecare etapă şi excepţii de la aceste reguli referitoare la modalitatea de stabilire a drepturilor salariale, iar ceea ce interesează în problema de drept care face obiectul prezentului recurs în interesul legii este derogarea expresă în privinţa primelor două etape, instituită pentru salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, care „se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol” [potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv, ale art. 38 alin. (3) lit. e) din acelaşi act normativ].

62. Din examinarea dispoziţiilor anterior menţionate se observă că, în ceea ce priveşte creşterea drepturilor salariale aferentă perioadei 2019-2022, instituită prin art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul nu mai face precizarea că personalul prevăzut la art. 11 din acest act normativ este exceptat.

63. Trebuie însă remarcat că această majorare are în vedere atingerea treptată a cuantumului salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, or, anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV, la care face referire art. 11 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 în privinţa stabilirii salariilor/ indemnizaţiilor de încadrare, nu prevede un salariu aferent anului 2022.

64. Prin urmare, nici această ultimă etapă nu se referă la salariaţii cuprinşi în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, nefiind necesară în acest sens o normă derogatorie, după cum impune art. 8 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum s-a prevăzut prin alin. (4¹), (4³) şi (4⁴) ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 pentru alte categorii de personal, exceptate ca atare în mod expres de la aplicarea alin. (4) al aceluiaşi articol.

65. De altfel, această interpretare logică şi sistematică este susţinută şi de împrejurarea că în aceeaşi perioadă de aplicare tranzitorie a Legii-cadru nr. 153/2017, alin. (2), (3) şi (4) ale art. 38 din acest act normativ nu s-au aplicat nici în privinţa indemnizaţiilor lunare pentru funcţiile de demnitate publică prevăzute în anexa nr. IX la legea-cadru, indemnizaţii în raport cu care este corelată stabilirea salariilor categoriei de personal prevăzute de art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, aceste indemnizaţii stabilindu-se în continuare în această perioadă, pe baza coeficienţilor şi a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată [conform dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. c) şi ale art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv conform exceptării anexei nr. IX prin alin. (2) al art. 12 din acelaşi act normativ].

66. Rezultă în mod evident că dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu au adus modificări sistemului de stabilire a salariilor de bază din familia ocupaţională „Administraţie” cuprins în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, situaţie ce a permis determinarea lor conform aceluiaşi algoritm avut în vedere de legiuitor prin această normă cu caracter derogator de la principiul legalităţii, potrivit art. 6 din legea-cadru.

67. Revenind la actele normative a căror aplicare a determinat jurisprudenţa neunitară se constată că dispoziţiile art. I alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 226/2020, art. I alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 130/2021 şi art. I din O.U.G. nr. 168/2022 au reglementat, în esenţă, sub aspectul examinat, modalitatea în care se va realiza salarizarea personalului bugetar în anii 2021-2023, respectiv menţinerea salariilor de bază la nivelul acordat pentru luna decembrie 2020 în anul 2021, menţinerea salariului de bază la nivelul acordat pentru luna decembrie 2021 în perioada ianuarie 2022-august 2022 şi majorarea cu 10% a salariilor de bază începând cu ianuarie 2023.

68. În acest sens, prin art. I alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 226/2020 s-a prevăzut că, „(1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) şi (41) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”, iar, potrivit alin. (2), „Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu drepturile aferente lunii ianuarie, indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică şi funcţiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se menţin la nivelul aferent lunii decembrie 2020”.

69. Având în vedere regula aplicării etapizate a Legii-cadru nr. 153/2017 reglementată prin dispoziţiile art. 38 şi argumentele anterior expuse referitoare la domeniul de aplicare a acestui text legal, reiese că prin norma cu caracter derogatoriu cuprinsă în art. I alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 226/2020 nu s-a adus o modificare sistemului de stabilire a salariilor de bază din familia ocupaţională „Administraţie” cuprinsă în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.

70. Împrejurarea că nu se prevede expres exceptarea acestei categorii de personal de la aplicarea dispoziţiilor mai sus enunţate, respectiv că doar categoria personalului din sistemul administraţiei penitenciare cunoaşte o derogare explicită prin O.U.G. nr. 128/2021, astfel cum s-a apreciat prin a doua opinie jurisprudenţială expusă în actul de sesizare, nu are deci nicio relevanţă din perspectiva stabilirii incidenţei actului normativ examinat asupra personalului prevăzut la art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.

71. Intenţia legiuitorului, exprimată expres prin nota de fundamentare la O.U.G. nr. 226/2020, a fost aceea de a menţine în anul 2021 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficia personalul plătit din fondurile publice, precum şi al indemnizaţiilor aferente funcţiilor de demnitate publică şi funcţiilor asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2020, în scopul evitării unor presiuni suplimentare asupra cheltuielilor bugetare în anul 2021.

72. Aceeaşi concluzie se desprinde şi în privinţa actului normativ incident pentru anul 2022, deoarece art. I din O.U.G. nr. 130/2021 cuprinde norme similare de plafonare a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice prin care se derogă expres de la prevederile art. 38 alin. (4) şi alin. (4¹) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv ale art. 38 alin. (3) lit. f) din aceeaşi lege-cadru.

73. În ceea ce priveşte O.U.G. nr. 168/2022 incidentă pentru anul 2023, se reţine că, potrivit art. I alin. (1) şi (3), „(1) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăşi valoarea nominală pentru anul 2022 stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare”, iar, „(3) Pentru personalul prevăzut la alin. (1), cuantumul salariului de bază în conformitate cu prevederile hotărârii Guvernului pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru anul 2023 se stabileşte după aplicarea majorării prevăzute la alin. (1)”. Conform alin. (4) al aceluiaşi articol, „Prin derogare de la prevederile art. 13 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică şi funcţiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se menţin la nivelul aferent lunii decembrie 2022”.

74. Interpretând aceste ultime dispoziţii legale, se constată că pentru anul 2023 legiuitorul a avut în vedere o creştere cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăşi valoarea nominală pentru anul 2022 a salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice prevăzut în anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, prin derogare de la dispoziţiile art. 12 alin. (2) din acelaşi act normativ, respectiv calculul salariului de bază prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în lege cu salariul de bază minim brut în plată aferent anului 2023, ce urmau a se aplica din acest an. De asemenea, a plafonat indemnizaţiile acordate pentru funcţiile de demnitate publică.

75. Or, şi în acest caz, întrucât modalitatea de calcul al salariului, prin utilizarea coeficienţilor prevăzuţi de anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, impusă prin art. 12 alin. (2) din acest act normativ, nu este incidentă personalului din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, rezultă că nici prin aceste dispoziţii ale art. I alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 168/2022 nu s-a modificat sistemul de stabilire a salariilor de bază din familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” cuprins în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.

76. O atare concluzie nu poate fundamenta însă teza conform căreia cele trei acte normative adoptate în perioada 2020-2022, prin care a fost temporizat procesul de aplicare etapizată avut în vedere prin Legea-cadru nr. 153/2017, ar fi lipsite de orice efect în privinţa stabilirii nivelului salariilor categoriei de personal prevăzut la art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, în condiţiile în care o limitare a creşterii salariale s-a produs prin voinţa legiuitorului şi în cazul acestora, în mod indirect, prin plafonarea indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, indemnizaţie ce constituie nivelul maxim al veniturilor salariale cuvenite acestei categorii de personal.

77. Această limitare impusă prin legislaţia primară nu poate fi ignorată în calculul salariilor conform coeficienţilor stabiliţi prin hotărârile autorităţilor locale, având în vedere că respectarea principiilor de salarizare prevăzute de legea-cadru impune inclusiv respectarea prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, ce reglementează „principiul ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate”, precum şi a dispoziţiilor art. 8 din Legea-cadru nr. 153/2017 care stabilesc criteriile generale pe baza cărora are loc ierarhizarea posturilor în vederea stabilirii salariilor de bază, atât între domeniile de activitate, cât şi în cadrul aceluiaşi domeniu.

78. Or, respectarea acestui principiu presupune, în concret, respectarea diferenţelor între coeficienţii adoptaţi, diferenţe care trebuie să se reflecte întocmai în nivelul salariilor calculate pe baza acestora, chiar dacă legiuitorul a plafonat direct doar limita maximă de care trebuia să se ţină seama la momentul adoptării respectivelor hotărâri.

79. Principiul descentralizării şi autonomiei locale în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului veniturilor salariale la nivelul autorităţilor publice locale nu poate deroga de la imperativul respectării principiilor de salarizare prevăzute de legea-cadru, astfel că măsura plafonării acestor venituri rezultată din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 11 şi 13 din Legea-cadru nr. 153/2017 cu art. 6 lit. f) din acelaşi act normativ şi cu prevederile ordonanţelor anuale de salarizare se impune pentru asigurarea respectării ierarhiei funcţiilor din familia ocupaţională „Administraţie”.

80. Având în vedere voinţa legiuitorului de a corela salariile personalului din cadrul organelor administraţiei publice locale cu indemnizaţia lunară a funcţiei de viceprimar sau, după caz, cu indemnizaţia lunară a vicepreşedintelui consiliului judeţean, în coerenţa reglementării mai sus indicate, orice creştere salarială trebuie să se integreze pe deplin acestui sistem de ierarhizare menit să asigure respectarea şi altor principii ale salarizării, respectiv a celorlalte repere legale obligatorii în materia salarizării personalului din aparatul administraţiei publice locale, neputând fi raportată, formal, doar la plafonarea respectivei indemnizaţii care nu constituie, conform celor anterior expuse, un criteriu singular în algoritmul de stabilire a acestor salarii, cu respectarea, evident, a nivelului creditelor bugetare aprobate.

81. Pentru toate aceste considerente, fiind întrunite dispoziţiile art. 514 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 517 alin. (1) din acelaşi cod,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

D E C I D E:

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. I alin. (1) – (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, ale art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscalbugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, care au ca efect plafonarea salariilor şi indemnizaţiilor prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:

Aceste reglementări legale sunt aplicabile şi funcţionarilor publici şi personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, chiar dacă prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu modifică sistemul de stabilire a salariilor de bază din familia ocupaţională „Administraţie” cuprins în art. 11 din aceeaşi lege-cadru.

Obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2024.