Conform unui comunicat de presă publicat la data de 26 septembrie pe pagina oficială de internet, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a statuat, în cauza C-792/22 – Energotehnica, că judecătorul național nu este obligat să aplice o decizie a curții sale constituționale care încalcă dreptul Uniunii.
În asemenea cazuri, judecătorul național nu poate fi sancționat
În urma decesului prin electrocutare a unui electrician în timpul unei intervenții, a fost inițiată o procedură administrativă împotriva angajatorului său. În paralel, s-a declanșat o procedură penală împotriva maistrului electrician pentru nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă și pentru ucidere din culpă. Rudele victimei au intervenit, de asemenea, în procedura penală.
Instanța de contencios administrativ sesizată cu litigiul a conchis că, în speță, nu era vorba despre un „accident de muncă”. Ea a anulat sancțiunile administrative aplicate angajatorului. Potrivit unei legislații naționale, astfel cum a fost interpretată de Curtea Constituțională a României, această hotărâre a instanței de contencios administrativ împiedică instanța penală să reexamineze aspectul dacă accidentul respectiv constituie un accident de muncă.
În acest context, Curtea de Apel Brașov (România) solicită Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la compatibilitatea acestei legi naționale, astfel cum a fost interpretată de Curtea Constituțională a României, cu dreptul Uniunii privind securitatea lucrătorilor[1].
În hotărârea pronunțată astăzi, Curtea de Justiție consideră că dreptul Uniunii se opune legii unui stat membru în temeiul căreia, potrivit curții sale constituționale, hotărârea judecătorească definitivă a unei instanțe de contencios administrativ privind un „accident de muncă” are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, dacă această lege împiedică rudele victimei să fie ascultate.
Dreptul Uniunii[2] urmărește să protejeze securitatea lucrătorilor și obligă angajatorul să asigure un mediu de lucru sigur. Este de competența națională să se stabilească procedurile pentru angajarea răspunderii angajatorului în cazul neîndeplinirii acestei obligații. Aceste proceduri nu pot însă împiedica exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii.
Or, Curtea amintește că, în procedurile judiciare, dreptul la o cale de atac efectivă include dreptul de a fi ascultat. Dacă o instanță ia o decizie cu privire la răspunderea civilă fără a permite părților vizate să își prezinte argumentele, acest drept este încălcat.
În această privință, Curtea afirmă că judecătorii naționali trebuie să poată să nu urmeze o decizie a curții lor constituționale dacă această decizie contravine dreptului Uniunii. Într-o asemenea situație, ei nu pot face obiectul unor sancțiuni disciplinare.
[1] Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă.
[2] Directiva 89/391/CEE coroborată cu articolul 31 din cartă și cu principiul efectivității.
Lasă un răspuns