Considerăm util să aducem la cunoștința utilizatorilor acestei platforme un centralizator cu toate soluțiile de admitere privind dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal, pronunțate de ÎCCJ în perioada 2015-2023, după cum urmează:
:: 2015
Prin Decizia nr. 6/2015, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Tribunalul Sălaj – Secţia civilă în Dosarul nr. 4.322/84/2013 şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 1 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 31/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 7, 8 şi 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, sancţiunea avertismentului se înscrie în cazierul fiscal.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2015.”
Prin Decizia nr. 10/2015, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 11 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.752/101/2013, şi stabileşte că:
Dispoziţiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2015.”
Prin Decizia nr. 11/2015, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 19 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 612/122/2013, şi stabileşte că:
În interpretarea dispoziţiilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 63 alin. (5) lit. e) şi art. 115 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) şi lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 123 alin. (5) din Constituţie, prefectului îi este recunoscut dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale, în înţelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2015.”
Prin Decizia nr. 12/2015, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 24 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 30.461/3/2013, şi stabileşte că: În condiţiile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, unitatea administrativ-teritorială, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, nu are dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2015.”
Prin Decizia nr. 16/2015, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 14 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.036/109/2013, şi stabileşte că:
Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, vizează exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie-31 decembrie 2010, şi nu existenţa acestui drept.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2015.”
Prin Decizia nr. 17/2015, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 15 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.570/63/2013, şi stabileşte că: Sintagma „societăţi financiar-bancare” din cuprinsul art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 203/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se referă şi la instituţiile financiare, inclusiv la instituţiile financiare nebancare constituite ca societăţi comerciale pe acţiuni la care statul este acţionar unic sau majoritar.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2015.”
Prin Decizia nr. 18/2015, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia coontenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Tribunalul Caraş-Severin – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 27 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.786/115/2014, şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu aplicarea art. 81-82, respectiv cu executarea în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2015.”
Prin Decizia nr. 25/2015, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 26 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.903/89/2013, şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 1 din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că gazele de şist se includ în categoria „resurselor de petrol” ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2015.”
Prin Decizia nr. 36/2015, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din data de 29 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.178/62/2014, şi stabileşte că:
Pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2015.”
Prin Decizia nr. 37/2015, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 13 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.392/118/2014, şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001, numele şi prenumele unei persoane reprezintă informaţii referitoare la date cu caracter personal, indiferent dacă, într-o situaţie dată, sunt sau nu suficiente pentru identificarea persoanei.
În cazul cererilor de liber acces la informaţii de interes public întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001, atunci când informaţiile de interes public şi informaţiile cu privire la datele cu caracter personal sunt prezente în cuprinsul aceluiaşi document, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiilor, accesul la informaţiile de interes public se realizează prin anonimizarea informaţiilor cu privire la datele cu caracter personal; refuzul de acces la informaţiile de interes public, în condiţiile în care informaţiile cu privire la datele personale sunt anonimizate, este nejustificat.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2015.”
***
:: 2016
Prin Decizia nr. 3/2016, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin Încheierea din 15 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.434/118/2012* şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 24 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, introduse prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, se aplică şi în ipoteza executării obligaţiilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 138/2014.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 februarie 2016.”
Prin Decizia nr. 12/2016, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Oradea – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 5.644/83/CA/2013-R, la care s-a conexat Dosarul nr. 5.645/83/CA/2013-R, şi în consecinţă stabileşte că:
Dispoziţiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în ambele situaţii reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2016.”
Prin Decizia nr. 26/2016, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite, în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 24 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.377/115/2015 şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 3 „Tutela administrativă” din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că prefectul nu poate ataca în faţa instanţelor de contencios administrativ refuzul [asimilat unui act administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004] consiliului local de a pune pe ordinea de zi a şedinţei şi de a lua act de încetarea de drept a mandatului de consilier local înainte de termen, refuz exprimat la cererea prefectului adresată potrivit atribuţiilor reglementate de dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Respinge în rest sesizarea ca inadmisibilă.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.”
Prin Decizia nr. 27/2016, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea nr. 710 din 10 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.650/46/2013, şi, în consecinţă, stabileşte că:
O unitate administrativ-teritorială care încheie contracte de execuţie de lucrări pentru realizarea unor obiective finanţate din bugetul de stat, utilizate ulterior pentru realizarea de operaţiuni impozabile, acţionează de manieră independentă, în calitate de persoană impozabilă în sensul art. 127 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, având drept de deducere a TVA aferentă lucrărilor în cauză, în măsura în care taxa nu a fost anterior decontată de la bugetul de stat/valoarea contractului de finanţare nu a inclus TVA.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2016.”
Prin Decizia nr. 35/2016, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 22 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 24.103/3/2013 şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să se ţină seama de termenele prevăzute de acest articol, nu şi de cele reglementate de art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2016.”
Prin Decizia nr. 43/2016, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite, în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Tribunalul Caraş-Severin – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 17 mai 2016, dată în Dosarul nr. 2.650/208/2015 şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare:
– termenul de „cel mult două luni” nu reprezintă termen special de prescripţie, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
– prin „data constatării contravenţiei” se înţelege data întocmirii procesului-verbal de contravenţie. Respinge, în rest, sesizarea, ca inadmisibilă.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2016.”
Prin Decizia nr. 44/2016, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Tribunalul Sibiu – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 21 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.338/306/2014, şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei trebuie şi motivată în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenţie, fiind supusă procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de art. 200 din Codul de procedură civilă.
Respinge în rest sesizarea, ca inadmisibilă.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2016.”
Prin Decizia nr. 45/2016, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Cluj – Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 25 ianuarie 2016, dată în Dosarul nr. 1.216/33/2015, şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este de o lună şi curge de la data comunicării hotărârii definitive, supusă revizuirii.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 decembrie 2016.”
***
:: 2017
Prin Decizia nr. 4/2017, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Tribunalul Caraş-Severin prin Încheierea din 17 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 23.520/271/2014 şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 180 şi 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 15 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, poliţistul rutier poate încheia procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar, aflat în alt loc decât acela în care se afla poliţistul rutier.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2017.”
Prin Decizia nr. 27/2017, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite, în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 15 decembrie 2016, în Dosarul nr. 628/59/2014, şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 15 şi 44 din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări este datorată independent de existenţa taxei anuale pentru activitatea de prospecţiune, explorare şi exploatare a resurselor minerale şi redevenţa minieră.
Respinge, în rest, sesizarea ca inadmisibilă.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 24 aprilie 2017.”
Prin Decizia nr. 28/2017, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite, în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 3 noiembrie 2016, în Dosarul nr. 391/36/2014 şi, în consecinţă, stabileşte că:
Noţiunea de „autoritate publică”, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu este similară cu cea de „instituţie publică”, astfel cum este prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele locale, cu modificările şi completările ulterioare.
Respinge, în rest, sesizarea ca inadmisibilă.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 24 aprilie 2017.”
Prin Decizia nr. 45/2017, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Tribunalul Ialomiţa – Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.446/98/2016 şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 9 alin. (3) şi (4) şi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că în situaţia pierderii de către consilierul local sau judeţean a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărui/cărei listă a fost ales, prefectului îi este recunoscută competenţa exclusivă de a constata, prin ordin, încetarea mandatului alesului local, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, la sesizarea partidului politic sau a organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pe a cărui/cărei listă a fost ales consilierul în cauză.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2017.”
***
:: 2018
Prin Decizia nr. 12/2018, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.711/99/2016, şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare:
– termenul în care creditorul poate solicita fixarea sumei ce i se datorează de către debitor cu titlu de penalităţi este termenul de prescripţie a executării silite, de 3 ani, reglementat de art. 706 din Codul de procedură civilă, termen care curge de la data executării obligaţiei sau, în caz de neexecutare, de la data expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligaţia;
– penalităţile stabilite în procent pe zi de întârziere se calculează de la momentul indicat în încheierea pronunţată în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, până la executarea obligaţiei, dar nu mai târziu de momentul expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligaţia, în caz de neexecutare;
– în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată poate stabili valoarea obiectului obligaţiei la care se aplică penalităţile de întârziere stabilite în procent pe zi de întârziere, în ipoteza în care instanţa prevăzută la art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege nu a stabilit acest lucru.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2018.”
Prin Decizia nr. 28/2018, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.620/84/2015, şi, în consecinţă, stabileşte că:
Prevederile art. 1473 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se interpretează în sensul că dacă s-a constatat, prin hotărâre definitivă, că o creanţă fiscală nu poate fi valorificată în procedura insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006, ca urmare a depunerii tardive a acesteia, aceeaşi creanţă nu mai poate fi valorificată de organul fiscal în procedura soluţionării cererii de rambursare a T.V.A., formulată de debitoarea aflată în procedura insolvenţei.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2018.”
Prin Decizia nr. 66/2018, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 156/39/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 65, art. 104 alin. (3), art. 133 şi art. 134 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea contractantă învestită cu reevaluarea ofertei în urma controlului de legalitate exercitat de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi/sau instanţa de judecată are posibilitatea de a verifica toate elementele tehnice şi aspectele financiare ale ofertei apte a demonstra admisibilitatea ei, dacă din mijloacele de probă administrate nu rezultă verificarea lor anterioară.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 octombrie 2018.”
Prin Decizia nr. 86/2018, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 829/33/2013*, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare – în forma republicată la 31 iulie 2007 – majorările de întârziere au caracterul unor sancţiuni fiscale.
În privinţa majorărilor de întârziere reglementate în perioada 2007-1 iulie 2010 se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în Hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în Cauza C-183/14 Salomie şi Oltean.
În interpretarea art. 120 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010, aprobată prin Legea nr. 46/2011, dobânzile nu au caracterul unor sancţiuni fiscale.
În privinţa dobânzilor nu se poate aplica principiul proporţionalităţii, astfel cum Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în Hotărârea din 9 iulie 2015, pronunţată în Cauza C-183/14 Salomie şi Oltean.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2018.”
***
:: 2019*
*) Pe anul 2019 nu am identificat decizii de admitere pronunțate de ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
***
:: 2020
Prin Decizia nr. 74/2020, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Tribunalul Argeş – Secţia civilă, complet specializat de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.897/109/2018, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2.517 şi următoarele din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, stabileşte că:
În acţiunea în anulare a ordinului prefectului prin care se constată încetat de drept mandatul alesului local ca urmare a constatării situaţiei de incompatibilitate sau existenţa unui conflict de interese, printr-un raport de evaluare definitiv întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, nu pot fi valorificate ca motive de nelegalitate prescripţia răspunderii administrative, respectiv a dreptului Agenţiei Naţionale de Integritate de a-şi exercita prerogativele legale de evaluare a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, sau decăderea din dreptul de a angaja răspunderea disciplinară.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2020.”
***
:: 2021
Prin Decizia nr. 21/2021, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4.088/99/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, după pronunţarea de către instanţa de executare asupra cererii creditorului de fixare a sumei datorate cu titlu de penalităţi sau, în lipsa unei astfel de cereri, după împlinirea termenului de prescripţie a executării silite, nu mai este admisibilă formularea de către creditor, în temeiul acestei norme speciale, a cererii de stabilire a despăgubirilor pentru neexecutarea în natură a obligaţiei de a face care implică faptul personal al debitorului.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 5 aprilie 2021.”
Prin Decizia nr. 80/2021, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 19 ianuarie 2021, în Dosarul nr. 640/104/2020, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 96 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, reprezentarea consiliului local în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică nu se realizează exclusiv printr-un consilier local, astfel că poate fi împuternicită şi o altă persoană fizică să îl reprezinte.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2021.”
Prin Decizia nr. 84/2021, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.698/97/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1522 alin. (2), (3) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, a dispoziţiilor art. 1522 alin. (13) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi pct. 64 alin. (7) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
1. Regimul fiscal special reglementat pentru operaţiuni secondhand de art. 1522 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi persoanelor fizice care nu au îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale şi care au efectuat activitate economică de revânzare autoturisme secondhand, atunci când înscrierea ca plătitor de TVA s-a efectuat din oficiu de organul fiscal, dacă se dovedeşte îndeplinirea de către persoana impozabilă a condiţiilor de fond prevăzute de art. 1522 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Aplicarea regimului special prevăzut de art. 1522 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, de către organul fiscal care a dispus înscrierea din oficiu a persoanei ca plătitoare de TVA nu este condiţionată de îndeplinirea condiţiilor de formă stabilite prin art. 1522 alin. (13) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi pct. 64 alin. (7) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dacă se dovedeşte îndeplinirea de către persoana impozabilă a condiţiilor de fond prevăzute de art. 1522 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2021. ”
***
:: 2022
Prin Decizia nr. 15/2022, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 24 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 391/39/2021, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii nu sunt de natură să confere Guvernului o competenţă directă de numire în aceste funcţii şi să dea naştere unor îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor şi a funcţiilor Inspecţiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activităţii judecătorilor şi a procurorilor sau de control politic al acestei activităţi.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 martie 2022.”
Prin Decizia nr. 29/2022, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.046/115/2021, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. XV alin. (11) raportat la art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, cu modificările şi completările ulterioare, condiţia „realizării de încasări cu minimum 25% mai mici comparativ cu media lunară pe anul 2019” nu include şi ipoteza nerealizării unor venituri pe anul 2019, ca urmare a dobândirii calităţii de avocat doar începând cu anul 2020, respectiv anterior instituirii stării de urgenţă prin Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, dar ulterior datei de 1 ianuarie 2020.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2022.”
Prin Decizia nr. 73/2022, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 9 iunie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.653/110/2021, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea dispoziţiilor art. 5 lit. a) şi lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare, văduvele supravieţuitoare care nu s-au recăsătorit beneficiază nu doar de scutirea de la plata taxei de abonament la radio şi televizor, ci şi de asistenţă medicală şi medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât şi în timpul spitalizării.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2022.”
***
:: 2023
Prin Decizia nr. 2/2023, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă prin Încheierea din 12 iulie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 19.409/299/2022, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, în interpretarea prevederilor art. 24 alin. (1) – (3) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 24 alin. (1) – (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că procedura de executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate de o instanţă de contencios administrativ este aplicabilă inclusiv în situaţia în care obligaţia stabilită prin respectiva hotărâre este aceea de adoptare a unui act administrativ unilateral cu caracter individual.
Prevederile art. 24 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretate în sensul că procedura de fixare a sumei definitive datorate creditorului cu titlu de penalităţi se aplică inclusiv în situaţia în care, prin titlul executoriu, instanţa de judecată a stabilit penalităţi aplicabile părţii obligate, pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2023.”
Prin Decizia nr. 16/2023, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 7 aprilie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 7.878/2/2017, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, baza de impozitare folosită la determinarea impozitului minim în cotă de 5% în cazul pariurilor în cotă fixă se constituie din totalitatea sumelor colectate de operatorul economic de la jucătorii participanţi.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 martie 2023.”
Prin Decizia nr. 18/2023, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.575/111/CA/2020* – R, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea dispoziţiilor art. 527 alin. (1) din Codul administrativ, sintagma „venituri obţinute în perioada respectivă” se referă la venituri obţinute în mod legal între momentul încetării funcţiei publice şi momentul reintegrării efective în funcţia publică, care au legătură cu încetarea nelegală a raportului de serviciu, provenind dintr-o activitate care a înlocuit funcţia publică.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 martie 2023.”
Prin Decizia nr. 20/2023, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 30 iunie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 4.838/99/2020, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
În interpretarea şi aplicarea art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, motivele de nelegalitate invocate în cererea de anulare a deciziei de soluţionare a contestaţiei şi a actelor administrative fiscale la care aceasta se referă nu sunt limitate la cele invocate în contestaţia administrativă.
În interpretarea şi aplicarea art. 266 alin. (41) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, anularea obligaţiei fiscale datorate de debitorul persoană fizică care desfăşoară activităţi în mod independent, ca urmare a radierii debitorului din registrul în care a fost înregistrat potrivit legii, nu împiedică preluarea obligaţiei fiscale de către persoana fizică în condiţiile art. 23 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură fiscală.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2023.”
Prin Decizia nr. 59/2023, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.652/110/2021, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă:
În interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (12) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 31 alin. (1) şi art. 31 alin. (11) din aceeaşi lege, forma anterioară modificării prin Legea nr. 113/2023 pentru modificarea şi completarea art. 31 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, stabileşte că, pentru a beneficia de compensaţia lunară pentru chirie în vederea plăţii ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar, nu este necesar ca locuinţa achiziţionată de poliţist să fie situată în localitatea în care poliţistul îşi desfăşoară activitatea, locuinţa putând fi situată şi în altă localitate aflată în proximitate (limitrofă).
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2023.”
Prin Decizia nr. 66/2023, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 20.776/3/2021, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
Prevederile art. 13 şi art. 40 pct. 2 din Tratatul dintre România şi Ucraina privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în cauzele civile, semnat la Bucureşti la 30 ianuarie 2002, ratificat prin Legea nr. 3/2005, nu sunt aplicabile cu ocazia soluţionării cererii de redobândire a cetăţeniei române de către Comisia pentru cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, procedură finalizată prin emiterea unui act administrativ supus controlului instanţelor de contencios administrativ (în ipoteza cererilor soluţionate anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2021 pentru completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991).
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 octombrie 2023.”
Prin Decizia nr. 67/2023, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 19 ianuarie 2023 pronunţată în Dosarul nr. 7.156/3/2021, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
Prevederile art. 22 din Tratatul dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, semnat la Chişinău la 6 iulie 1996, ratificat prin Legea nr. 177/1997, coroborate cu dispoziţiile art. 1 lit. a) şi b) şi cu cele ale art. 2 paragraful 2 din acelaşi tratat, nu sunt aplicabile cu ocazia soluţionării cererii de redobândire a cetăţeniei române de către Comisia pentru cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
Prevederile art. 12 din Tratatul dintre Republica Populară Română şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind acordarea asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale, ratificat prin Decretul nr. 334/1958, publicat în Buletinul Oficial nr. 30 din 4 august 1958, coroborate cu cele ale art. 1 pct. 2 din acelaşi tratat, nu sunt aplicabile cu ocazia soluţionării cererii de redobândire a cetăţeniei române de către Comisia pentru Cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 octombrie 2023.”
Prin Decizia nr. 68/2023, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizările formulate de Tribunalul Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 31 mai 2023, pronunţată în Dosarul nr. 8.923/118/2022, şi prin Încheierea din 31 mai 2023, pronunţată în Dosarul nr. 8.890/118/2022, şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea dispozi?iilor art. 31 alin. (3) din Ordonan?a Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de catre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pâna la 6 martie 1945 din motive etnice, republicata, cu modificarile oi completarile ulterioare, de aceste prevederi pot beneficia numai copiii persoanelor care erau nascute sau cel pu?in concepute la data determinata a refugiului, expulzarii sau stramutarii în alta localitate, evenimente prevazute de art. 1 alin. (1) lit. c) din ordonan?a.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 octombrie 2023.”
Prin Decizia nr. 69/2023, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 7.835/2/2021, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în interpretarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare (forma în vigoare la data de 20 noiembrie 2018), în corelaţie cu art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală, stabileşte că:
În ipoteza pronunţării unei soluţii de condamnare a inculpatului care achită integral pretenţiile părţii civile, în condiţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a admiterii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei în condiţiile art. 478 şi următoarele din Codul de procedură penală, hotărârea penală are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în faţa instanţei civile, nefiind incidente prevederile art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 octombrie 2023.”
Prin Decizia nr. 74/2023, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4.899/118/2021 şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ nu poate solicita instanţei anularea acestuia.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2023.”
Prin Decizia nr. 77/2023, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal a pronunțat următoarea soluție obligatorie:
”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 15.134/3/2021, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin termenul de „militar” se înţelege şi noţiunea de „soldaţi şi gradaţi profesionişti” din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2023.”
Pe finalul acestui material, facilităm accesul celor interesaţi inclusiv la soluţiile de respingere pronunţate de ÎCCJ – Completul pentru dezelgarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ și fiscal, acestea putând fi vizualizate integral făcând un simplu click pe anii aferenţi, respectiv:
:: 2015 :: 2016 :: 2017 :: 2018 :: 2019 :: 2020 :: 2021 :: 2022 :: 2023 (sursa: www.iccj.ro)