În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 25 ianuarie 2024 a fost publicată Decizia nr. 77/2023 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 15.134/3/2021 pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.
Text rezumat*, în vigoare la 25 ianuarie 2024:
(*pentru forma actualizată la zi, accesați AICI)
I. Titularul şi obiectul sesizării
Prin Încheierea din 15 martie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 15.134/3/2021, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:
„Dacă termenul de «militari» folosit la art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004 se referă doar la «cadrele militare» – definite la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 sau se referă şi la «soldaţii şi gradaţii profesionişti» – definiţi la art. 1 din Legea nr. 384/2006?”.
II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]
87. Înalta Curte reţine că este corectă interpretarea potrivit căreia termenul de „militari” folosit la art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor se referă atât la „cadrele militare” definite la art. 1 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cât şi la „soldaţii şi gradaţii profesionişti” definiţi la art. 1 din Legea nr. 384/2006, aceasta fiind singura în acord cu litera şi spiritul legii.
88. Pentru a ajunge la această concluzie au fost analizate succesiunea în timp a actelor normative cu incidenţă în cauză, precum şi terminologia juridică supusă interpretării, dar şi prevederi legale care au modificat sau completat Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti.
89. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, „Prin cadre militare, în sensul prezentei legi, se înţelege cetăţenii români cărora li s-a acordat grad de ofiţer, maistru militar sau subofiţer, în raport cu pregătirea lor militară şi de specialitate, în condiţiile prevăzute de lege.”
90. Conform art. 2 din acelaşi act normativ mai sus menţionat:
„Potrivit gradelor pe care le au, cadrele militare sunt constituite în corpul subofiţerilor, corpul maiştrilor militari şi corpul ofiţerilor.
Gradele cadrelor militare, în ordinea lor ierarhică, sunt:
A. Subofiţeri:
a) sergent major;
b) plutonier;
c) plutonier major;
d) plutonier adjutant;
e) plutonier adjutant şef.
B. Maiştri militari:
a) maistru militar clasa a IV-a;
b) maistru militar clasa a III-a;
c) maistru militar clasa a II-a;
d) maistru militar clasa I;
e) maistru militar principal.
C. Ofiţeri:
a) ofiţeri cu grade inferioare:
– sublocotenent, respectiv aspirant pentru cei din marina militară;
– locotenent;
– căpitan;
b) ofiţeri cu grade superioare:
– maior, respectiv locotenent-comandor pentru cei din aviaţia şi marina militară;
– locotenent-colonel, respectiv căpitan-comandor pentru cei din aviaţia şi marina militară;
– colonel, respectiv comandor pentru cei din aviaţia şi marina militară;
c) generali şi amirali, prevăzuţi la alin. 21 paragraful B lit. c).
Gradele cadrelor militare în ordinea lor ierarhică în Ministerul Apărării Naţionale sunt:
A. Subofiţeri:
a) sergent;
b) sergent-major;
c) plutonier;
d) plutonier-major;
e) plutonier adjutant;
f) plutonier adjutant principal.
A1. Maiştri militari:
a) maistru militar clasa a V-a;
b) maistru militar clasa a IV-a;
c) maistru militar clasa a III-a;
d) maistru militar clasa a II-a;
e) maistru militar clasa I;
f) maistru militar principal.
B. Ofiţeri:
a) ofiţeri cu grade inferioare:
– sublocotenent, respectiv aspirant, pentru cei din arma marină;
– locotenent;
– căpitan;
b) ofiţeri cu grade superioare:
– maior, respectiv locotenent-comandor, pentru cei din arma aviaţie şi arma marină;
– locotenent-colonel, respectiv căpitan-comandor, pentru cei din arma aviaţie şi arma marină;
– colonel, respectiv comandor, pentru cei din arma aviaţie şi arma marină;
c) generali şi amirali:
– general de brigadă – cu o stea, respectiv general de flotilă aeriană – cu o stea, pentru cei din arma aviaţie şi contraamiral de flotilă – cu o stea, pentru cei din arma marină;
– general-maior – cu două stele, respectiv contraamiral – cu două stele, pentru cei din arma marină;
– general-locotenent – cu trei stele, respectiv viceamiral – cu trei stele, pentru cei din arma marină;
– general – cu patru stele, respectiv amiral – cu patru stele, pentru cei din arma marină.
În afara acestor grade, pentru merite militare excepţionale, în timp de război, Preşedintele României poate acorda generalilor/amiralilor – cu patru stele – gradul de mareşal, care este cel mai înalt grad militar.”
91. Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 80/1995 definesc noţiunea de „grad militar” ca fiind un drept al titularului care reprezintă recunoaşterea în plan social a calităţii de cadru militar, stipulând faptul că gradul de ofiţer, maistru militar şi subofiţer nu se poate pierde decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
92. Este de remarcat faptul că primul act normativ supus interpretării şi cel dintâi adoptat din punct de vedere temporal nu utilizează în niciunul dintre articole noţiunea de „militar”, ci exclusiv pe aceea de „cadru militar”, astfel cum este definită în cuprinsul art. 1 alin. 1 din lege, menţionat anterior.
93. În anul 2004, a fost promulgată Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, dispoziţiile art. 13 alin. (2) lit. a) al acesteia prevăzând următoarele:
„Categoriile de persoane fizice care pot fi autorizate să procure arme letale
(2) Armele de apărare şi pază pot fi procurate numai de către următoarele categorii de persoane:
a) demnitarii, magistraţii, diplomaţii, militarii şi poliţiştii, pe perioada cât sunt în activitate şi după încetarea activităţii, pensionare, trecerea în rezervă sau retragere, după caz, cu excepţia situaţiei în care aceştia şi-au pierdut calitatea din motive imputabile lor”.
94. Se remarcă, aşadar, că art. 13 alin. (2) lit. a) din acest act normativ foloseşte termenul de „militari”, şi nu pe acela de „cadre militare” din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, mărindu-se, în consecinţă, gradul de generalitate terminologică a categoriei de persoane din sfera militară care poate procura, în condiţiile legii, arme de apărare şi pază.
95. Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti a fost adoptată ulterior actelor normative anterior menţionate, definind, în dispoziţiile art. 1, această categorie ca pe un corp distinct de personal recrutat pe bază de voluntariat şi situat la baza ierarhiei militare.
96. Potrivit art. 1 din Legea nr. 384/2006:
„(1) Soldaţii şi gradaţii profesionişti constituie un corp distinct de personal militar, recrutat pe bază de voluntariat şi situat la baza ierarhiei militare.
(2) Soldaţii şi gradaţii profesionişti sunt angajaţi, pe bază de contract, în raport cu nivelul de pregătire, starea de sănătate şi aptitudinile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, în funcţii prevăzute în statele de organizare ale unităţilor militare cu grade corespunzătoare acestui corp de personal militar.”
97. Din analiza întregii reglementări care consacră statutul, drepturile şi obligaţiile acestei categorii profesionale reiese faptul că legiuitorul face referire constantă la drepturile, obligaţiile, răspunderea cadrelor militare în activitate sau trecute în rezervă, utilizând, aşadar, aceeaşi terminologie de „cadre militare”.
98. Relevante, în acest sens, sunt dispoziţiile art. 8-18, în baza cărora şi gradaţii voluntari beneficiază de drepturi şi obligaţii în condiţiile legislaţiei aplicabile cadrelor militare în activitate.
99. Aşadar, analizând sistematic cele trei acte normative distincte, se poate constata că cele care reglementează cele două categorii distincte de personal cu atribuţii, drepturi şi obligaţii cvasisimilare (Legea nr. 80/1995 şi Legea nr. 384/2006) utilizează în corpul legii aceeaşi noţiune de „cadre militare” fie atunci când se referă la personalul prevăzut în dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 80/1995, fie atunci când trimiterea este la drepturile şi obligaţiile soldaţilor şi gradaţilor profesionişti.
100. Distinct de utilizarea acestei terminologii comune în cuprinsul celor două reglementări se poate constata şi similitudinea prevederilor privind gradele militare ale cadrelor militare şi ale soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, singura deosebire fiind ierarhia şi ierarhizarea acestora.
101. Astfel, conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare:
„Gradele cadrelor militare, în ordinea lor ierarhică, sunt:
A. Subofiţeri:
a) sergent major;
b) plutonier;
c) plutonier major;
d) plutonier adjutant;
e) plutonier adjutant şef.
B. Maiştri militari:
a) maistru militar clasa a IV-a;
b) maistru militar clasa a III-a;
c) maistru militar clasa a II-a;
d) maistru militar clasa I;
e) maistru militar principal.
C. Ofiţeri:
a) ofiţeri cu grade inferioare:
– sublocotenent, respectiv aspirant pentru cei din marina militară;
– locotenent;
– căpitan;
b) ofiţeri cu grade superioare:
– maior, respectiv locotenent-comandor pentru cei din aviaţia şi marina militară;
– locotenent-colonel, respectiv căpitan-comandor pentru cei din aviaţia şi marina militară;
– colonel, respectiv comandor pentru cei din aviaţia şi marina militară;
c) generali şi amirali, prevăzuţi la alin. 21 paragraful B lit. c).”
102. Concluzionând asupra concludenţei terminologiei cuprinse în actele normative supuse interpretării, se observă că singura noţiune distinctă, aceea de „militari”, este utilizată în dispoziţiile art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 294/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, reglementare cu o altă sferă de aplicare decât aceea a definirii statutului diverselor categorii de personal militar.
103. În acest context, este de subliniat consecvenţa legiuitorului în utilizarea aceleiaşi terminologii de „cadru militar” atunci când a reglementat statutul celor două categorii de personal cu atribuţii în domeniul apărării naţionale prin dispoziţiile Legii nr. 80/1995 şi ale Legii nr. 384/2006, ceea ce, alături de similitudinea drepturilor, obligaţiilor, condiţiilor răspunderii disciplinare etc., conduce la concluzia că aceste categorii de personal sunt – cu excepţiile prevăzute de lege în privinţa gradului cadrelor militare – reglementate în mod similar.
104. Relevante în sprijinul acestei concluzii sunt dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, potrivit cărora: „Prin termenul militari, în sensul prezentei ordonanţe, se înţelege: militari în termen, militari cu termen redus, rezervişti concentraţi sau mobilizaţi, elevi şi studenţi ai instituţiilor militare de învăţământ, militari angajaţi pe bază de contract şi cadre militare.”
105. De asemenea, şi dispoziţiile Legii nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, cu modificările şi completările ulterioare, cuprind, în dispoziţiile art. 3, prevederi concludente în acelaşi sens, respectiv:
„Serviciul militar activ se îndeplineşte în calitate de:
a) Militar profesionist
(…)
d) soldat sau gradat voluntar.”,
iar „serviciul militar în rezervă se îndeplineşte în calitate de:
a) rezervist voluntar
b) rezervist.”
106. Aşadar, în accepţiunea legii, soldaţii şi gradaţii profesionişti (termeni care au înlocuit, prin Legea nr. 23/2012, expresiile de „soldaţi şi gradaţi voluntari”) sunt persoane aflate în serviciul militar activ, respectiv în serviciul militar de rezervă.
107. De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2021 privind modificarea şi completarea Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, legiuitorul a înţeles să înlăture, prin măsurile legislative adoptate, tratamentele diferenţiate nejustificate pentru soldaţii şi gradaţii profesionişti în raport cu cadrele militare:
„Prin prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare, soldaţilor şi gradaţilor profesionişti li se asigură condiţiile legale astfel încât să poată beneficia de compensaţia lunară pentru chirie în mod similar cu cea acordată cadrelor militare în activitate.
Art. 8 alin. (21) din Legea nr. 384/2006, cu modificările şi completările ulterioare, nu permite însă soldaţilor şi gradaţilor profesionişti justificarea plăţii compensaţiei lunare pentru chirie în situaţia în care aceştia contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe, ceea ce contravine principiului similarităţii menţionat mai sus.
Totodată, Legea nr. 384/2006, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede pentru soldaţii şi gradaţii profesionişti în rezervă sau scoşi din evidenţele militare, pensionari militari, şi familiile acestora, dreptul la asistenţă medicală şi medicamente, în mod similar ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor în rezervă şi în retragere, pensionari militari, şi familiilor lor. De asemenea, legea menţionată nu reglementează accesul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti în rezervă sau scoşi din evidenţele militare, pensionari militari, în cercurile militare, casele de odihnă, sanatoriile, căminele de garnizoană şi alte amenajări recreative sau sportive, ceea ce determină inechităţi de tratament juridic.
Aspectele invocate se materializează în condiţiile în care executarea misiunilor specifice domeniului apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, definite adesea de un grad extrem de ridicat de complexitate şi risc, nu presupune o diferenţiere între cadrele militare şi soldaţii şi gradaţii profesionişti.
Neaplicarea măsurilor propuse prin prezentul act normativ, urgente, cu caracter excepţional, în sprijinul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, aduce grave prejudicii, cu efecte pe termen lung, în ceea ce priveşte pierderea motivaţiei acestei categorii de personal, demisii şi pierderea atractivităţii profesiei, în condiţiile în care Ministerul Apărării Naţionale se confruntă cu deficite din ce în ce mai mari de personal. Aceste consecinţe negative sunt de natură a afecta grav capacitatea de apărare a ţării.
Elementele de fapt ale situaţiei extraordinare se concretizează în tratamentul diferenţiat nejustificat cu privire la acordarea compensaţiei lunare pentru chirie pentru soldaţii şi gradaţii profesionişti, prin raportare la cadrele militare, ceea ce a generat un blocaj în acordarea acestui drept soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, respectiv cu privire la acordarea dreptului la asistenţă medicală gratuită şi medicamente, pentru soldaţii şi gradaţii profesionişti în rezervă sau scoşi din evidenţele militare, pensionari militari, precum şi pentru membrii de familie ai acestora, prin raportare la cadrele militare aflate în rezervă şi retragere şi familiilor lor, precum şi la accesul la facilităţile de odihnă şi tratament ale instituţiilor militare. Elementele de drept ale situaţiei extraordinare sunt reprezentate de dispoziţiile art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 8 alin. (21) din Legea nr. 384/2006, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de lipsa prevederilor legale referitoare la dreptul la asistenţă medicală gratuită şi medicamente, pentru soldaţii şi gradaţii profesionişti în rezervă sau scoşi din evidenţele militare, pensionari militari, precum şi pentru membrii de familie ai acestora. Având în vedere domeniul de responsabilitate al instituţiei militare, împrejurările de faţă vizează interesul public şi constituie elementele unei situaţii extraordinare ce nu suferă amânare, impunându-se emiterea unei ordonanţe de urgenţă care să reglementeze cadrul legal necesar, clar, precis şi predictibil”.
108. De menţionat sunt şi dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat potrivit cărora:
„Art. 3. –
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) militar – cadrul militar, astfel cum este definit de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, soldatul şi gradatul profesionist, aşa cum sunt definiţi de Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare, militarul angajat pe bază de contract, jandarmul angajat pe bază de contract, precum şi preotul militar, aşa cum este definit de Legea nr. 195/2000 privind constituirea şi organizarea clerului militar;
b) poliţist – funcţionarul public cu statut special, astfel cum este definit de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare;
c) funcţionar public cu statut special – funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare încadrat în Ministerul Justiţiei sau în unităţi subordonate acestuia, astfel cum este definit de Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată;
d) pensionar militar – persoana definită la lit. a)-c), care beneficiază de pensie militară de stat în condiţiile prezentei legi;
e) vechimea în serviciu – perioada în care o persoană din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională s-a aflat în una dintre următoarele situaţii:
1. a avut calitatea de cadru militar/poliţist/funcţionar public cu statut special, în activitate;
2. a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract/jandarm angajat cu contract/poliţist de frontieră angajat cu contract/soldat şi gradat voluntar/soldat şi gradat profesionist;
3. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev sau student al unei instituţii militare de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională pentru formarea cadrelor militare/poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special, cu excepţia învăţământului liceal;
4. a fost concentrată sau mobilizată ca rezervist;
5. a fost în captivitate;
6. a îndeplinit activităţi pastoral-misionare, duhovniceşti şi religioase, în calitate de preot ori ca preot militar în instituţiile din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională, prin încheierea unui contract individual de muncă;
f) vechime cumulată – perioadele de timp recunoscute ca vechime în serviciu, vechime în muncă, stagiu de cotizare sau perioade asimilate în vederea obţinerii unei pensii în condiţiile legii;
g) vechime efectivă – vechimea prevăzută la lit. f), care nu cuprinde sporurile acordate pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii de muncă, respectiv grupa I şi/sau a II-a de muncă;
h) stagiu potenţial – perioada de timp prevăzută de prezenta lege acordată la calculul pensiei de invaliditate, ca o creditare pentru vechimea nerealizată din cauza afecţiunilor invalidante;
i) stagiu de cotizare – perioada în care persoanele prevăzute la lit. a)-c) au datorat/plătit contribuţii de asigurări sociale de stat în sistemul public de pensii;
j) vârstă standard de pensionare – vârsta stabilită de prezenta lege, la care se poate obţine pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile legii, precum şi vârsta din care se operează reducerile prevăzute de lege;
k) case de pensii sectoriale – casele de pensii care funcţionează în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, care îndeplinesc atribuţiile prevăzute de prezenta lege şi funcţionează cu respectarea legislaţiei în vigoare privind protecţia informaţiilor clasificate în instituţiile din sistemul naţional de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională;
l) solda/salariu lunar net – solda/salariul lunar brut prevăzută/prevăzut la art. 28 alin. (1) din care se deduce contribuţia individuală la bugetul de stat, contribuţia individuală la bugetul asigurărilor sociale de sănătate şi impozitul pe venit, potrivit legislaţiei în vigoare;
m) pensia netă – pensia militară de stat stabilită în cuantum brut din care se deduce impozitul pe venit, potrivit legislaţiei în vigoare.”
109. Aşadar, şi aceste prevederi legale, utilizând noţiunea de „militar”, includ nu numai cadrele militare – „militari profesionişti”, potrivit art. 5 din Legea nr. 80/1995, dar şi soldaţii şi gradaţii profesionişti care constituie un corp distinct de personal militar şi ale căror raporturi juridice de muncă se desfăşoară în baza unui contract individual de muncă.
110. Urmând raţionamentul anterior expus, se poate constata că acesta este întărit şi de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din mecanismele de asigurare a practicii judiciare unitare.
111. Astfel, paragraful 107 din considerentele Deciziei nr. 23/1998 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii reţine, în mod explicit, că „în sensul OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor au fost asimilaţi militarilor: militarii în termen, militarii cu termen redus, rezerviştii concentraţi sau mobilizaţi, elevii şi studenţii instituţiilor militare de învăţământ, militarii angajaţi pe bază de contract, nefiind făcută nicio distincţie în funcţie de modalitatea în care persoana a dobândit calitatea de militar, în sensul dat de ordonanţă”.
112. Concluzionând, se poate aprecia că dispoziţiile art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor folosesc termenul generic de „militar” şi nu pe acela de „cadru militar”, fără raportare la dispoziţiile Legii nr. 80/1995, fără a distinge între diferitele categorii de personal militar, fără a se limita la cadrele militare şi fără a exclude „personalul militar” din care fac parte soldaţii şi gradaţii profesionişti.
113. Deşi definirea noţiunii de „militar” se regăseşte în diverse acte normative (care reglementează punctual anumite situaţii juridice), este incontestabil faptul că soldaţii şi gradaţii profesionişti fac parte din categoria militarilor, fiind un corp distinct de personal militar recrutat pe bază de voluntariat şi situat, potrivit legii, la baza ierarhiei militare.
114. În concluzie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004, se va reţine că termenul de „militar” folosit la art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor se referă atât la „cadrele militare” definite la art. 1 alin. 1 din Legea nr. 80/1995, cât şi la „soldaţii şi gradaţii profesionişti” definiţi la art. 1 din Legea nr. 384/2006.
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii
D E C I D E:
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 15.134/3/2021, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin termenul de „militar” se înţelege şi noţiunea de „soldaţi şi gradaţi profesionişti” din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2023.
PREŞEDINTELE DELEGAT AL SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
IONEL BARBĂ
Magistrat-asistent,
Elena-Mădălina Ivănescu