În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 15 mai 2024 a fost publicată Decizia nr. 18/2024 privind soluţionarea cauzei având ca obiect sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 3.288/300/2023 (2.274/2023), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Text rezumat*, în vigoare la 15 mai 2024:
(*pentru forma actualizată la zi, accesați AICI)

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din data de 2 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 3.288/300/2023 (2.274/2023), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

Dacă noţiunile de locuinţă, încăpere sau dependinţă la care face referire art. 226 alin. (1) din Codul penal sunt mai extinse decât cea de domiciliu, prevăzută de art. 224 din Codul penal, incluzând şi acele spaţii care, chiar dacă nu pot fi calificate drept domiciliu, oferă o protecţie vieţii private a persoanei, de pildă, grupul sanitar al unei clinici sau la care au acces mai multe persoane, o cabină de probă dintr-un magazin, vestiarul unei săli de sport?

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

82. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept vizează infracţiunea de violare a vieţii private, prevăzută de art. 226 alin. (1) din Codul penal, în concret, dacă noţiunile de locuinţă, încăpere sau dependinţă la care face referire art. 226 alin. (1) din Codul penal sunt mai extinse decât noţiunile de locuinţă, încăpere sau dependinţă, subsumate noţiunii de domiciliu în sensul legii penale, din conţinutul infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) din Codul penal.

83. Dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Codul penal referitoare la violarea vieţii private prezintă următorul conţinut:

(1) Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

84. Raţiunea incriminării este redată în expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, unde se arată că, în capitolul IX intitulat Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private din titlul I, Partea specială, sunt grupate infracţiunile ce aduc atingere domiciliului, vieţii private şi corespondenţei, iar între acestea violarea vieţii private constituie o incriminare nouă, necesară a întregi cadrul protecţiei penale a valorilor garantate de art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

85. Identificarea explicită de către legiuitor a valorilor comune garantate de art. 8 din Convenţie, respectiv dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei oricărei persoane şi protejarea lor penală în cadrul aceleiaşi grupe de infracţiuni, implică interpretarea unitară a termenilor comuni din normele juridice de incriminare a violării de domiciliu şi a violării vieţii private.

86. Unitatea terminologică nu este doar dedusă, ci este impusă de art. 37 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, care prevede că, în limbajul normativ, aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni, iar dacă o noţiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie.

87. Un argument susţinut pe calea interpretării sistematice este conferit de plasarea infracţiunilor prevăzute de art. 224 din Codul penal – violarea de domiciliu şi, respectiv, de art. 226 din acelaşi cod – violarea vieţii private, în cadrul aceluiaşi capitol al codului, ceea ce conduce la asigurarea şi aplicarea unitară a aceloraşi noţiuni, care au accepţiunea obişnuită a înţelesului, în conţinutul constitutiv al incriminărilor arătate.

88. Or, redactarea noii reglementări reprezentată de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal a respectat normele de tehnică legislativă obligatorii la elaborarea proiectelor de lege cuprinse în Legea nr. 24/2000 şi a folosit noţiunile de locuinţă, încăpere sau dependinţă în sensul consacrat în infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 din Codul penal din 1969, şi în legitima apărare prezumată, introdusă la art. 44 din acelaşi cod prin Legea nr. 169/2002 privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002.

89. Sensul consacrat al termenilor de locuinţă, încăpere şi dependinţă, ca parte a domiciliului în sensul legii penale, a fost preluat de către legiuitor în noua codificare la legitima apărare prezumată, prevăzută de art. 19 alin. (3) din Codul penal, în infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 din Codul penal, şi în infracţiunea de violare a vieţii private, noua incriminare din art. 226 din Codul penal.

90. Astfel, art. 19 alin. (3) din Codul penal dispune că se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă ori loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie ori alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.

91. Art. 224 alin. (1) din Codul penal incriminează pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.

92. Ca atare, înţelesul obişnuit în contextul Codului penal al termenilor de încăpere sau dependinţă este cel inclus în noţiunea de domiciliu în sensul legii penale.

93. Potrivit art. 48 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dacă în cuprinsul unui articol se utilizează un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ un alt înţeles decât cel obişnuit, înţelesul specific trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent.

94. Cum art. 226 din Codul penal ce incriminează violarea vieţii private nu defineşte un înţeles specific pentru termenii de încăpere sau dependinţă din conţinutul său, rezultă că aceştia au înţelesul obişnuit în contextul actului normativ, acela de domiciliu în sens penal.

95. Chiar dacă noţiunile de încăpere sau locuinţă au şi alt înţeles, diferit de cel menţionat, doar legiuitorul poate realiza configurarea explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite, după cum prevede expres art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, referitor la definirea conceptelor.

96. Ca atare, în absenţa configurării explicite de către legiuitor a unui alt sens decât cel obişnuit în contextul Codului penal, este evident că noţiunile de locuinţă, încăpere ori dependinţă sunt folosite de către legiuitor în sensul consacrat în incriminarea violării de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) din Codul penal.

97. Se poate, însă, observa că înţelesul din dreptul penal concordă cu sensul curent al termenilor regăsit în Dicţionarul explicativ al limbii române: prin locuinţă se înţelege loc, casă, construcţie în care locuieşte sau poate locui cineva; domiciliu; prin încăpere se înţelege cameră, odaie, iar dependinţa este o încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie etc.).

98. Aceeaşi interpretare se regăseşte în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 33 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 4 mai 2017, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

99. Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate în care autorul excepţiei a criticat prevederile art. 226 alin. (1) din Codul penal, întrucât nu ar asigura aceeaşi protecţie dreptului fundamental şi atunci când violarea vieţii intime, familiale şi private se realizează în spaţii extranee conceptului de locuinţă, încăpere sau dependinţă ţinând de aceasta, respectiv în spaţii aparţinând proprietăţii publice ori în care îşi desfăşoară activitatea instituţii sau autorităţi publice.

100. În fundamentarea soluţiei de respingere, instanţa de contencios constituţional a constatat că prin reglementarea contestată statul nu neagă dreptul persoanei la viaţă intimă, familială şi privată, ci oferă o protecţie sporită faptelor antisociale care aduc atingere acestui drept, atunci când se comit într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta, deci de domiciliu în sens penal, în restul situaţiilor, partea lezată având deschisă calea unei acţiuni civile în justiţie.

101. Pe de altă parte, se poate constata că interpretarea extensivă şi autonomă a noţiunii de încăpere din conţinutul incriminării violării vieţii private, propusă de o parte a doctrinei juridice şi regăsită în opiniile instanţelor, în sensul că prin încăpere trebuie înţeles orice spaţiu care poate fi delimitat pentru a putea asigura persoanei un grad minim de intimitate, omite faptul că acest sens nu este consacrat nici de legiuitor, dar nici în înţelesul obişnuit al termenului.

102. Prin urmare, este evident că o asemenea interpretare este total lipsită de previzibilitate, deci ar fi contrară principiului legalităţii incriminării.

103. Incriminarea acţiunilor prevăzute în art. 226 alin. (1) din Codul penal comise în spaţii private din afara locuinţei, încăperii sau dependinţei, subsumate noţiunii de domiciliu în sensul legii penale, reprezintă opţiunea exclusivă a legiuitorului, astfel cum acesta recent a procedat prin articolul unic al Legii nr. 171/2023 pentru modificarea şi completarea art. 226 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 15 iunie 2023, prin care a introdus alineatul (21) al infracţiunii de violare a vieţii private şi a incriminat divulgarea imaginilor intime ale unei persoane, fără consimţământul acesteia.

104. În concluzie, chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări prealabile se impune a fi dezlegată în sensul că noţiunile de locuinţă, încăpere sau dependinţă din conţinutul infracţiunii de violare a vieţii private, prevăzută de art. 226 alin. (1) din Codul penal, au acelaşi înţeles cu noţiunile de locuinţă, încăpere sau dependinţă din conţinutul infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) din Codul penal, fiind subsumate noţiunii de domiciliu în sensul legii penale.

105. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 477 din Codul de procedură penală, va fi admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 3.288/300/2023 (2.274/2023).

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

D E C I D E:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 3.288/300/2023 (2.274/2023), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

Dacă noţiunile de locuinţă, încăpere sau dependinţă la care face referire art. 226 alin. (1) din Codul penal sunt mai extinse decât cea de domiciliu, prevăzută de art. 224 din Codul penal, incluzând şi acele spaţii care, chiar dacă nu pot fi calificate drept domiciliu, oferă o protecţie vieţii private a persoanei, de pildă, grupul sanitar al unei clinici sau la care au acces mai multe persoane, o cabină de probă dintr-un magazin, vestiarul unei săli de sport, şi stabileşte că: Noţiunile de locuinţă, încăpere sau dependinţă din conţinutul infracţiunii de violare a vieţii private, prevăzută de art. 226 alin. (1) din Codul penal, au acelaşi înţeles cu noţiunile de locuinţă, încăpere sau dependinţă din conţinutul infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) din Codul penal, fiind subsumate noţiunii de domiciliu în sensul legii penale.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2024.

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
judecător ELENI CRISTINA MARCU

Magistrat-asistent,
Elena-Mihaela Mustaţă