În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 25 iunie 2024 a fost publicată Decizia nr. 30/2024 privind Dosarul nr. 400/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia penală, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Text rezumat*, în vigoare la 25 iunie 2024:
(*pentru forma actualizată la zi, accesați AICI)

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea pronunţată la data de 12 februarie 2024, Curtea de Apel Braşov – Secţia penală a sesizat, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Dacă în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu, iar persoana vătămată a depus deja o asemenea plângere, acţiunea penală mai poate fi pusă în mişcare din oficiu?”.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

141. Obiectul prezentei sesizări îl constituie problema de drept ce presupune, în esenţă, determinarea modalităţii în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare, la plângerea prealabilă sau din oficiu, respectiv examinarea raportului dintre disponibilitatea acţiunii penale şi oficialitatea acesteia cu privire la posibilitatea procurorului de a pune în mişcare din oficiu acţiunea penală, chiar şi în situaţiile în care există deja o plângere prealabilă aptă să conducă la declanşarea procesului penal.

142. Dispoziţiile art. 157 alin. (1) din Codul penal, precum şi cele ale art. 295 alin. (1) din Codul de procedură penală condiţionează posibilitatea procurorului de a pune în mişcare acţiunea penală de existenţa plângerii prealabile a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.

143. Raportat la angajarea răspunderii penale, precum şi la desfăşurarea procesului penal, instituţia plângerii prealabile se înfăţişează atât ca o condiţie de pedepsibilitate, cât şi ca o condiţie de procedibilitate.

144. Cu titlu de excepţie, în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă, acţiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu, potrivit art. 157 alin. (4) din Codul penal.

145. De asemenea, dispoziţiile art. 199 alin. (2) din Codul penal prevăd că, în cazul infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, în forma agravată de săvârşirea faptei penale asupra unui membru de familie al subiectului activ al infracţiunii, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi „din oficiu”.

146. Astfel, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, principiul fundamental avut în vedere de legiuitor este cel al disponibilităţii, iar în cazul excepţiilor funcţionează atât principiul disponibilităţii, cât şi cel al oficialităţii.

147. În acest sens, disponibilitatea acţiunii penale reprezintă regula în materia infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, inclusiv cele prevăzute de art. 199 din Codul penal, legiuitorul lăsând la latitudinea persoanei vătămate posibilitatea de a aprecia şi a decide dacă făptuitorul urmează să fie tras la răspundere penală sau nu.

148. Legiuitorul a derogat de la această regulă, atât prin norme cu caracter general [art. 157 alin. (4) şi (5) din Codul penal], cât şi cu caracter special [art. 199 alin. (2) din Codul penal], instituind şi posibilitatea procurorului de a pune în mişcare din oficiu acţiunea penală, derogări ce au avut drept fundament necesitatea de ocrotire superioară a intereselor persoanelor vătămate.

149. Deci identificarea modului în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare, la plângerea prealabilă sau din oficiu, se pune în cazurile în care legiuitorul a prevăzut cele două procedee de exercitare a acţiunii penale.

150. Trebuie observat că aceste derogări ce permit procurorului să pună în mişcare acţiunea penală din oficiu nu anulează principiul disponibilităţii, ci sunt subsidiare acestuia, întrucât, în caz contrar, legiuitorul ar fi renunţat în totalitate la ipoteza punerii în mişcare a acţiunii penale condiţionat de formularea plângerii prealabile.

151. Această idee reiese chiar şi din considerentele prezentate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, în Decizia nr. 11 din 8 aprilie 2019 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iunie 2019), analizând instituţiile de drept incidente în cazul manifestării de voinţă a părţilor de a cere înlăturarea răspunderii penale, a identificat strict două situaţii, după cum acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu sau la plângerea prealabilă, fără a reţine şi posibilitatea existenţei unei plângeri prealabile, aptă să conducă la punerea în mişcare a acţiunii penale.

152. Totodată, acceptarea posibilităţii coexistenţei, în cadrul aceleiaşi cauze penale, atât a unei plângeri prealabile, aptă să conducă la declanşarea procesului penal, cât şi a unei sesizări din oficiu, urmată de punerea în mişcare a acţiunii penale din oficiu, ar putea avea drept consecinţă ca simpla menţiune a procurorului, în cuprinsul ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale, să conducă la lipsirea de efecte a instituţiei plângerii prealabile, ca manifestare de voinţă a persoanei vătămate în sensul tragerii la răspundere penală a făptuitorului, mai ales în ceea ce priveşte o eventuală retragere a plângerii prealabile.

153. În această situaţie, procurorul ar putea, în mod arbitrar, să anihileze orice posibilitate de a se ajunge ulterior la o retragere a plângerii prealabile, doar prin simpla inserare în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale a menţiunii că aceasta s-a făcut din oficiu, având posibilitatea de a nu îşi însuşi eventuala manifestare de voinţă a persoanei vătămate, care, deşi a formulat în condiţiile legii o plângere prealabilă, ar alege ulterior să îşi exercite dreptul acordat în mod expres de legiuitor şi să solicite înlăturarea răspunderii penale a făptuitorului.

154. Prin urmare, sensul prevederilor art. 157 alin. (4) şi ale art. 199 alin. (2) din Codul penal nu este acela ca, în situaţiile astfel reglementate, procurorul să dobândească un drept discreţionar de a decide dacă pune în mişcare acţiunea penală din oficiu sau la plângerea prealabilă, indiferent de manifestarea de voinţă a persoanei vătămate, ci acela de a exista o protecţie suplimentară, superioară, pentru ocrotirea intereselor persoanelor vătămate care, din varii motive, rămân în pasivitate, procurorul dobândind un rol subsidiar.

155. Astfel, acţiunea penală nu ar putea să fie pusă în mişcare din oficiu cât timp, la momentul emiterii ordonanţei de către procuror, exista o plângere prealabilă care întrunea toate cerinţele legii.

156. În consecinţă, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu sau considerată astfel numai atunci când interesele persoanelor vulnerabile nu au fost apărate fie din cauza faptului că manifestarea de voinţă a persoanei vătămate în sensul tragerii la răspundere penală a făptuitorului nu întruneşte cerinţele plângerii prealabile, fie din cauza inexistenţei unei plângeri, nu şi în cazul în care plângerea prealabilă a fost formulată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale.

157. Pe de altă parte, trebuie făcută o distincţie între sesizarea organelor de urmărire penală şi punerea în mişcare a acţiunii penale.

158. Sesizarea se realizează conform art. 288 din Codul de procedură penală, prin plângere sau denunţ, prin actele încheiate de alte organe de constatare decât cele de urmărire penală sau din oficiu (în acest din urmă caz, dacă autorităţile află că s-a săvârşit o infracţiune pe orice altă cale); existenţa unei plângeri prealabile care îndeplineşte condiţiile de formă şi fond, fiind depusă în termenele prevăzute de art. 296 din Codul de procedură penală, nu se circumscrie noţiunii de „orice altă cale” în sensul art. 292 din Codul de procedură penală. Punerea în mişcare a acţiunii penale este actul procesual al procurorului şi se face prin ordonanţă, conform art. 309 din Codul de procedură penală, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală.

159. Determinarea modului în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală (din oficiu sau la plângerea prealabilă) nu depinde de forma concretă pe care a îmbrăcat-o sesizarea organelor de urmărire penală (în sensul că nu ar trebui să se considere că acţiunea penală s-a exercitat din oficiu doar când şi sesizarea s-a făcut din oficiu, cu excluderea plângerii sau denunţului şi a actelor încheiate de alte organe de constatare decât cele de urmărire penală).

160. În aceste condiţii, stabilirea modului în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală (din oficiu sau la plângerea prealabilă) depinde, în principal, de existenţa unei manifestări de voinţă a persoanei vătămate în sensul tragerii la răspundere a făptuitorului, care să întrunească toate cerinţele legale pentru a fi calificată drept plângere prealabilă, iar, în subsidiar, de menţiunile ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale.

161. În concret, acţiunea penală va fi considerată a fi exercitată din oficiu atunci când, indiferent de modul de sesizare a organelor de urmărire penală, la momentul emiterii ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale, manifestarea de voinţă a persoanei vătămate în sensul tragerii la răspundere penală a făptuitorului nu există sau nu întruneşte cerinţele plângerii prealabile.

162. Dimpotrivă, acţiunea penală va fi considerată a fi exercitată la plângerea prealabilă atunci când, indiferent de modul de sesizare a organelor de urmărire penală, la momentul emiterii ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale, manifestarea de voinţă a persoanei vătămate în sensul tragerii la răspundere penală a făptuitorului există şi întruneşte cerinţele plângerii prealabile.

163. Prin urmare, în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar acţiunea penală este considerată a fi exercitată ca urmare a acesteia, va putea să intervină şi retragerea plângerii prealabile conform art. 158 alin. (1) din Codul penal, lăsând neaplicat art. 158 alin. (4) din Codul penal referitor la condiţia însuşirii de către procuror.

164. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia penală prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu, iar persoana vătămată a depus deja o asemenea plângere, acţiunea penală mai poate fi pusă în mişcare din oficiu?” şi va stabili că în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu, iar persoana vătămată a depus deja o asemenea plângere, acţiunea penală trebuie considerată ca fiind pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aşa încât retragerea plângerii prealabile poate interveni conform art. 158 alin. (1) din Codul penal.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

D E C I D E:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia penală prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Dacă în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu, iar persoana vătămată a depus deja o asemenea plângere, acţiunea penală mai poate fi pusă în mişcare din oficiu?”

şi stabileşte că:

În cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu, iar persoana vătămată a depus deja o asemenea plângere, acţiunea penală trebuie considerată ca fiind pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aşa încât retragerea plângerii prealabile poate interveni conform art. 158 alin. (1) din Codul penal.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2024.

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Judecător ELENI CRISTINA MARCU

Magistrat-asistent,
Costin Cristian Puşcă