În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 04 iulie 2024 a fost publicată Decizia nr. 21/2024 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Mureş – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3.195/102/2023 pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Text rezumat*, în vigoare la 04 iulie 2024:
(*pentru forma actualizată la zi, accesați AICI)

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 6 februarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 3.195/102/2023, Tribunalul Mureş – Secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarele chestiuni de drept:

„1. Dacă, după intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, recunoaşterea unor drepturi proprii copilului minor sau copilului născut în timpul strămutării, în temeiul acestei norme, are drept consecinţă încetarea practicii anterioare de recunoaştere a dreptului la aceeaşi indemnizaţie, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990.”

„2. Dacă descendentul unei astfel de persoane are la rândul său dreptul la indemnizaţia lunară stabilită conform prevederilor art. 5 alin. (7) din acelaşi act normativ.”

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Tribunalul Mureş – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

108. Prioritar, se impune o prezentare a cadrului normativ şi a evoluţiei sale în timp, a împrejurărilor care au determinat divergenţa de jurisprudenţă, precum şi identificarea cu exactitate a chestiunii de drept care se impune a fi rezolvată pe fond.

109. Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, care au avut de suferit persecuţii precum cele enumerate în cadrul acestor alineate.

110. În forma sa iniţială, Decretul-lege nr. 118/1990 a recunoscut o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice, iar prin modificările ulterioare aduse acestuia a fost extinsă sfera beneficiarilor de drepturi şi în cazul soţilor supravieţuitori.

111. Anterior adoptării Legii nr. 130/2020 pentru completarea art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, acest act normativ nu reglementa situaţia copiilor persoanelor cărora dreptul la indemnizaţie le-a fost recunoscut, însă dreptul acestora a fost recunoscut pe cale jurisprudenţială, după apariţia Deciziei nr. 9 din 13 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 27 noiembrie 2014.

112. Chiar dacă această decizie a avut ca obiect interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990, stabilind că „pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege membrii familiei – soţul/soţia şi copiii – persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu şi care au locuit împreună cu aceasta în perioada de referinţă, sub rezerva îndeplinirii aceloraşi condiţii ca şi persoana principal vizată de măsura administrativă”, în jurisprudenţă s-a considerat că, pentru identitate de raţiune, copiii persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu şi care au locuit împreună cu aceasta în perioada de referinţă nu pot avea un alt tratament decât cei care au locuit cu părinţii lor în perioada strămutării într-o altă localitate, ipoteză prevăzută de dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. e) din acelaşi act normativ.

113. În baza acestei orientări jurisprudenţiale au fost pronunţate hotărâri prin care s-a recunoscut dreptul la indemnizaţie în favoarea copiilor în viaţă la data la care s-au luat măsurile de persecuţie faţă de unul sau ambii părinţi, precum şi copiilor care s-au născut în perioada în care măsurile şi-au produs efectele directe.

114. Modificările introduse prin Legea nr. 130/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 15 iulie 2020 şi intrată în vigoare la data de 18 iulie 2020, au constat în completarea dispoziţiilor art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 cu alineatele (5) – (9), prin care au fost conferite drepturi inclusiv copiilor persoanelor persecutate politic, conform celor patru ipoteze legale descrise în alineatele nou-introduse în corpul actului normativ de bază.

115. Raţiunea acestui act normativ completator al Decretului-lege nr. 118/1990, regăsită în expunerea de motive a legii, evocă ideea că drepturile recunoscute în cuprinsul art. 5 alin. (5) – (9) din acest act normativ sunt menite să atenueze pe cât posibil lipsurile de ordin material şi suferinţele de ordin moral îndurate de copiii minori la data la care unul sau ambii părinţi s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, de copiii născuţi în perioada în care unul sau ambii părinţi s-au aflat în una din aceste situaţii ori de copiii născuţi după încetarea aceloraşi situaţii.

116. Drepturile recunoscute în cuprinsul art. 5 alin. (6) – (9) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, cu renumerotarea articolelor, reprezintă drepturi proprii reglementate în beneficiul destinatarilor normei, iar recunoaşterea acestor drepturi este subordonată îndeplinirii a două condiţii:

– unul sau ambii părinţi ai destinatarului normei să se fi aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) din acest act normativ;

– destinatarul normei trebuie să se încadreze, prin situaţia proprie, în una dintre ipotezele prevăzute de art. 5 alin. (6) – (7) din acelaşi act normativ.

117. Dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 se referă la copiii deja născuţi la data debutului persecuţiilor, precum şi la cei născuţi în perioada în care unul sau ambii părinţi s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) din acest act normativ, cărora li s-a stabilit dreptul la o indemnizaţie lunară în acelaşi cuantum cu indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele lor decedat, iar dispoziţiile art. 5 alin. (7) îi vizează pe copiii născuţi după încetarea situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, cărora li s-a acordat dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum de 50% din indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele lor decedat.

118. Se constată că reglementarea introdusă prin art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 se suprapune cu interpretarea jurisprudenţială anterior menţionată, în cadrul căreia s-a recunoscut copiilor deja născuţi la data debutului persecuţiilor, precum şi celor născuţi în perioada strămutării un drept similar, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ.

119. Reglementarea introdusă prin art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 are în vedere o situaţie care nu a fost vizată de hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut calitatea de beneficiar şi membrilor de familie ai celor faţă de care s-au luat măsurile de persecuţie politică, respectiv cazul copiilor născuţi după încetarea măsurilor de represiune politică.

120. În litigiul în cadrul căruia s-a formulat sesizarea se regăseşte situaţia prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990, respectiv strămutarea în altă localitate. Mama reclamantei era minoră la data strămutării părinţilor săi şi, în baza jurisprudenţei anterioare evocate, ar fi beneficiat de prevederile art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ, iar, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 130/2020, mama reclamantei, dacă ar fi trăit, ar fi beneficiat de dispoziţiile art. 5 alin. (6) din acelaşi act normativ.

121. Prin intermediul întrebărilor formulate de instanţa de trimitere, s-a solicitat interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) şi (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, având ca premisă jurisprudenţa anterioară de recunoaştere, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ, a dreptului la indemnizaţie în favoarea copiilor în viaţă la data la care s-au luat măsurile de persecuţie faţă de unul sau ambii părinţi, precum şi în favoarea copiilor care s-au născut în perioada strămutării părinţilor lor.

122. Plecând de la această premisă, o parte a jurisprudenţei s-a orientat către soluţia aplicării prevederilor art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 şi descendentului copilului minor la data la care unul sau ambii părinţi au fost strămutaţi în altă localitate, precum şi descendentului copilului născut în perioada strămutării.

123. La rândul său, o altă parte a jurisprudenţei a constatat că, după intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990, recunoaşterea unor drepturi proprii copilului minor la data la care unul sau ambii părinţi au fost strămutaţi în altă localitate, precum şi copilului născut în perioada strămutării are drept consecinţă încetarea practicii anterioare de recunoaştere a dreptului la aceeaşi indemnizaţie în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ, copilul unei astfel de persoane neavând, la rândul său, drepturi în baza prevederilor art. 5 alin. (7) din acelaşi act normativ.

124. Înalta Curte constată că această a doua orientare este cea corectă.

125. Înalta Curte apreciază că se impune interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 5 alin. (6) şi (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, în sensul că aceste dispoziţii legale, introduse prin Legea nr. 130/2020, urmăresc să reglementeze situaţia copiilor persoanei care a fost victima nominală a măsurilor de persecuţie, şi nu situaţia copiilor persoanelor cărora li s-a recunoscut, pe cale jurisprudenţială, dreptul la indemnizaţie până la apariţia modificărilor legislative.

126. Pentru interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu se poate recurge la premisa creată de jurisprudenţa anterioară care a recunoscut dreptul la compensaţii şi copiilor deja născuţi la data debutului persecuţiilor, precum şi celor născuţi în perioada strămutării, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ.

127. Recunoaşterea unor drepturi proprii copilului minor la data la care unul sau ambii părinţi au fost strămutaţi în altă localitate, precum şi copilului născut în perioada strămutării are drept consecinţă, după intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990, încetarea practicii anterioare de recunoaştere a dreptului la aceeaşi indemnizaţie în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ.

128. Pe cale de consecinţă, interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 este aceea potrivit căreia de aceste dispoziţii pot beneficia numai copiii persoanelor care au fost victime nominale ale măsurilor de persecuţie din motive politice prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. e) din actul normativ sus-menţionat.

129. Această soluţie rezultă din interpretarea literală a dispoziţiilor art. 5 alin. (4) – (9) din Decretul-lege nr. 118/1990, coroborate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ. Astfel, în toate aceste alineate ale art. 5 anterior menţionat legiuitorul utilizează noţiunea de „copil” cu acelaşi înţeles, respectiv copilul persoanei care a avut de suferit în mod direct persecuţii din motive politice.

130. Dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 reglementează, de la data intrării lor în vigoare, situaţia copiilor deja născuţi la data strămutării în altă localitate şi a celor născuţi în perioada strămutării, în timp ce dispoziţiile art. 5 alin. (7) din acest act normativ reglementează situaţia copilului născut după încetarea acestei măsuri.

131. Înalta Curte reţine că prevederile alin. (7) se referă tot la copilul persoanei persecutate din motive politice, distincţia faţă de prevederile alin. (6) fiind dată de naşterea acestuia după încetarea perioadei persecuţiilor.

132. Reglementarea distinctă a celor două ipoteze care au la bază aceeaşi situaţie factuală, respectiv părinte persecutat politic, a fost necesară pentru că prevederile alin. (6) vizează copiii care, născuţi fiind, au resimţit nemijlocit măsurile de persecuţie luate împotriva părinţilor lor, în perioada de aplicare a acestora, în timp ce prevederile alin. (7) au în vedere copiii din aceeaşi familie, care s-au născut însă ulterior încetării măsurilor şi care au resimţit consecinţele acestor măsuri, chiar după încetarea acestora, însă nu cu aceeaşi intensitate, ceea ce se reflectă în indemnizaţia stabilită de legiuitor, respectiv indemnizaţie lunară în cuantum de 100% din indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele său decedat, în cazul copilului născut la data sau în perioada strămutării, şi în cuantum de 50% din aceeaşi indemnizaţie, în situaţia copilului născut după încetarea acestei măsuri.

133. În sensul unei astfel de interpretări îndrumă şi expunerea de motive a Legii nr. 130/2020, lămuritoare cu privire la finalitatea urmărită de legiuitor: „Este fundamental necesar şi corect ca şi urmaşii celor care au fost victime dovedite ale regimului comunist să beneficieze de reparaţiile acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990, deoarece datorită criteriilor aberante stabilite de regimul comunist au fost consideraţi ca având «origine nesănătoasă», suferind multe discriminări şi limitări profesionale.”

134. De asemenea, în sensul acestei interpretări, pot fi avute în vedere şi considerentele Deciziei nr. 4 din 30 ianuarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 1 martie 2023, în cadrul cărora s-a reţinut că drepturile recunoscute în cuprinsul art. 5 alin. (5) – (9) din Decretul-lege nr. 118/1990 sunt menite să atenueze pe cât posibil lipsurile/suferinţele de ordin material şi pe cele de ordin moral îndurate de destinatarii normei, în considerarea condiţiei lor sociale, de copii născuţi la data la care unul sau ambii părinţi s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) din acest act normativ ori de copii născuţi după încetarea acestor situaţii. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai reţinut că normele în discuţie nu îşi propun recompensarea victimelor fostului regim totalitar comunist, prin urmaşii lor, nefiind vorba despre drepturi care decurg din raportul juridic de filiaţie, iar reglementarea unor atari drepturi „a urmărit să atenueze suferinţele proprii de ordin material şi moral îndurate prin privaţiuni şi lipsuri, prin discriminarea, umilinţele, nedreptăţile, stigmatizarea constantă şi de lungă durată îndurate de aceştia în calitatea lor de copii ai titularilor persecuţiei politice, stări şi evenimente care s-au produs la o dată când cei în cauză aparţineau, în calitate de copii, familiei lor fireşti”.

135. Deşi această decizie a fost pronunţată în contextul interpretării dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 sub aspectul efectelor înfierii cu efectele filiaţiei fireşti, argumentele privind raţiunile avute în vedere de legiuitor şi destinatarii normei sunt valabile şi în contextul analizat în prezenta cauză. În consecinţă, dispoziţiile art. 5 alin. (6) şi (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu urmăresc recunoaşterea unor drepturi în virtutea calităţii de copil al persoanelor faţă de care s-au luat măsurile de persecuţie din motive politice, includerea copiilor în rândul beneficiarilor actului normativ fiind justificată faţă de împrejurarea că efectele negative decurgând din aceste măsuri luate împotriva părintelui s-au produs şi asupra copiilor acestuia, măsurile reparatorii având ca scop atenuarea suferinţelor şi privaţiunilor încercate de copiii înşişi, fie ei născuţi în timpul, fie după luarea măsurilor de persecuţie.

136. Un argument suplimentar în sensul că nu s-au creat drepturi noi în favoarea moştenitorilor persoanelor persecutate din motive politice este şi existenţa dreptului de opţiune, prevăzut de dispoziţiile art. 5 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, între indemnizaţiile care au la bază aceleaşi considerente legislative, respectiv calitatea de victimă a măsurilor de represiune politică.

137. Înalta Curte reţine că noutatea pe care dispoziţiile art. 5 alin. (6) şi (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 o aduce, din perspectiva destinatarilor normei, faţă de drepturile recunoscute anterior pe cale jurisprudenţială, nu este aceea că se creează o categorie nouă de beneficiari ai măsurilor reparatorii, respectiv moştenitorii persoanelor persecutate, ci că se reglementează situaţia copiilor din aceeaşi familie în care faţă de unul sau ambii părinţi s-au luat măsurile de persecuţie din motive politice, născuţi însă după încetarea efectivă a acestor măsuri.

138. O dezlegare asemănătoare a fost dată prin Decizia nr. 68 din 9 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1060 din 23 noiembrie 2023, având ca obiect interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, care au un conţinut similar celor cuprinse în art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, în considerentele căreia s-a reţinut că:

„108. Prin alin. (2) şi (3) ale art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 sunt vizaţi copiii celor decedaţi după încetarea situaţiei de persecuţie, copii împărţiţi pe categorii, după cum urmează: alin. (2) se referă la copiii deja născuţi la data debutului persecuţiilor, precum şi la cei născuţi în perioada în care unul sau ambii părinţi s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) -e) şi g) din ordonanţa menţionată, cărora li s-a stabilit dreptul la o indemnizaţie lunară în acelaşi cuantum cu indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele lor decedat, iar alin. (3) îi vizează pe copiii născuţi după încetarea situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) -e) şi g) din aceeaşi ordonanţă, cărora li s-a acordat dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum de 50% din indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele lor decedat.”, însă este de reţinut că în cadrul paragrafului 117 din considerentele aceleiaşi decizii se stabileşte faptul că „interpretarea trebuie restrânsă la cazurile de persecuţie din motive etnice prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, atât situaţiile aflate pe rolul instanţelor de trimitere, cât şi practica judecătorească anterioară referindu-se strict la aceste cazuri”.

139. În concluzie, Înalta Curte constată că prevederile art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu sunt aplicabile descendentului copilului menţionat la art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

D E C I D E:

Admite sesizarea formulată de Tribunalul Mureş – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3.195/102/2023 şi, în consecinţă, stabileşte că:

„1. În interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, recunoaşterea unor drepturi proprii copilului minor la data la care unul sau ambii părinţi au fost strămutaţi în altă localitate, precum şi copilului născut în perioada strămutării are drept consecinţă, după intrarea în vigoare a acestei norme, încetarea practicii anterioare de recunoaştere a dreptului la aceeaşi indemnizaţie în temeiul art. 1 alin. (1) lit. e) din acest act normativ.

2. În interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, de aceste prevederi nu pot beneficia copiii persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (6) din acest act normativ.”

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2024.

PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
ELENA-DIANA TĂMAGĂ

Magistrat-asistent,
Elena-Mădălina Ivănescu