În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1040 din 16 octombrie 2024 a fost publicată Decizia nr. 14/2024 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa cu privire la o problemă de drept.

Text rezumat*, în vigoare la 16 octombrie 2024:
(*pentru forma actualizată la zi, accesați AICI)

I. Titularul și obiectul recursului în interesul legii

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa cu privire la următoarea problemă de drept: „în interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată doar până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, ori aceasta subzistă şi ulterior acestui moment, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar”.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, examinând recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa, a subliniat următoarele:
[…]

102. Cu titlu prealabil, se reţine că textul legal a cărui interpretare se solicită prin mecanismul recursului în interesul legii este reprezentat de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, conform căruia „creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul”.

103. Prin intermediul sesizării se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să stabilească în ce măsură subzistă prerogativa creditorului majoritar, conferită de textul legal anterior menţionat, de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar, ulterior primei adunări a creditorilor care a avut pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a confirmat/nu a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar.

104. Întrucât în cadrul sesizării se face vorbire expresă despre limita temporală reprezentată de prima şedinţă a adunării creditorilor, iar această limită temporală este reglementată de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, reiese că, în economia prezentului recurs în interesul legii, prezintă relevanţă şi aceste din urmă dispoziţii legale, care prevăd următoarele: „În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi onorariul. În cazul în care onorariul se va achita din fondul constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4), acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. În această din urmă situaţie nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic. Prima şedinţă a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia.”

105. Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este chemată, în esenţă, să stabilească în ce măsură limita temporală reglementată de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, constând în prima şedinţă a adunării creditorilor care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, este aplicabilă şi în cazul prerogativei creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar, instituită prin art. 57 alin. (3) din acelaşi act normativ. În ipoteza unui răspuns afirmativ, este necesar a se identifica natura juridică a termenului astfel instituit şi sancţiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestuia.

A. Aplicabilitatea limitei temporale reglementate de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în situaţia reglementată de alin. (3) al aceluiaşi text legal

106. După cum reiese fără echivoc din prevederile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar fac parte din categoria organelor care aplică procedura insolvenţei, având atribuţiile instituite prin art. 58, respectiv art. 64 din acelaşi act normativ. Rolul administratorului/lichidatorului judiciar în procedura insolvenţei este deosebit de important, acesta asigurând coordonarea şi supravegherea procedurii insolvenţei, cu respectarea dispoziţiilor legale, în vederea atingerii scopului instituit de art. 2. Ca atare, modalitatea de numire a unui practician în insolvenţă, în calitate de administrator judiciar, respectiv lichidator judiciar, a fost în mod expres reglementată prin Legea nr. 85/2014.

107. În acord cu prevederile art. 73, raportat la art. 57 alin. (1) şi la art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic este cel care, prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei, desemnează un administrator/lichidator judiciar provizoriu, care va administra procedura până la confirmarea sa ori desemnarea unui administrator/lichidator judiciar definitiv, în condiţiile legii.

108. Prerogativa confirmării administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, desemnat de judecătorul-sindic, ori a desemnării unui alt administrator/lichidator judiciar, de data aceasta definitiv, a fost conferită de lege, prin art. 57 alin. (2) şi (3), acelor creditori care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor. Art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 a stipulat însă o limită temporală în acest sens, şi anume prima şedinţă a adunării creditorilor.

109. În continuare, art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 reglementează posibilitatea înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a creditorilor în acest sens, însă doar în cazul existenţei unor motive temeinice, iar alin. (5) al aceluiaşi text legal priveşte ipoteza înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar, la solicitarea acestuia.

110. Aşadar, legea insolvenţei reglementează în mod etapizat modalităţile de numire a administratorului/lichidatorului judiciar. Prima desemnare este una provizorie, care intră în atribuţiile judecătorului-sindic la momentul deschiderii procedurii insolvenţei. Prerogativa definitivării funcţiei de administrator/lichidator judiciar, fie prin confirmarea celui provizoriu, fie prin desemnarea unui alt practician în insolvenţă, a fost conferită creditorilor majoritari, ca expresie a recunoaşterii interesului patrimonial primordial al acestora în procedură. Ulterior definitivării în funcţie, înlocuirea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar se poate dispune doar de către judecătorul-sindic, pentru motive temeinice.

111. Prin raportare la etapa definitivării în funcţia de administrator/lichidator judiciar, se observă că art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 instituie cadrul formal în care poate fi exprimată voinţa creditorilor majoritari de a confirma sau desemna administratorul/lichidatorul judiciar, textul legal făcând vorbire despre prima şedinţă a adunării creditorilor care, în mod necesar, va avea pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia. Decizia poate fi adoptată de către creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot.

112. Alin. (3) al acestui text legal reglementează prerogativa creditorului care deţine, singur, mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor de a decide, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator/lichidator judiciar ori confirmarea celui numit provizoriu de către judecătorul-sindic.

113. Raţiunea acestui din urmă text de lege se întrevede în intenţia legiuitorului de a simplifica procedura insolvenţei şi de a asigura celeritatea derulării acesteia, în ipoteza existenţei unui creditor care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor. Într-o astfel de situaţie, exercitarea acestei prerogative în cadrul formal al adunării creditorilor ar fi inutilă, întrucât manifestarea de voinţă a creditorului majoritar este suficientă pentru confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar. Prin urmare, convocarea unei adunări a creditorilor, instituirea unei ordini de zi şi exprimarea votului ar constitui etape ce ar temporiza luarea unei decizii, motiv pentru care legiuitorul a prevăzut că, în situaţia existenţei unui singur creditor care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor, acesta poate adopta o decizie de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar, fără consultarea adunării creditorilor.

114. Desigur, creditorul majoritar poate alege să nu uzeze de prerogativa ce îi este conferită de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 şi să îşi manifeste voinţa chiar în cadrul formal al adunării creditorilor, situaţie în care, deşi votul său va fi, fără îndoială, decisiv, confirmarea sau desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar se va realiza prin hotărâre a adunării creditorilor, iar nu prin decizie unilaterală a creditorului majoritar.

115. Cu toate că art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, spre deosebire de alin. (2) al aceluiaşi text legal, nu prevede o limită temporală pentru confirmarea/desemnarea de către creditorul majoritar a administratorului/lichidatorului judiciar, interpretarea logică, sistematică şi teleologică a dispoziţiilor legale conduce la concluzia că limita temporală reprezentată de prima şedinţă a adunării creditorilor, care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, este aplicabilă, deopotrivă, şi în situaţia reglementată de alin. (3) al art. 57.

116. Prin raportare la topografia celor două texte legale, se observă că alin. (2) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 reglementează prerogativa creditorilor majoritari de a confirma/de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar, instituind condiţiile pentru exercitarea acesteia, în vreme ce textul legal subsecvent, respectiv alin. (3), reglementează o situaţie particulară, când majoritatea valorică a masei credale este deţinută de un singur creditor. În mod logic, condiţiile stipulate în alineatul (2) sunt aplicabile şi situaţiei particulare, atât timp cât nu există o derogare expresă. Or, alin. (3) al art. 57 derogă de la alineatul (2) doar în ceea ce priveşte lipsa caracterului necesar al cadrului formal de adoptare a deciziei, reprezentat de adunarea creditorilor. În schimb, în privinţa limitei temporale instituite de alin. (2), textul art. 57 alin. (3) nu prevede vreo derogare, fiind, astfel, pe deplin aplicabilă şi în situaţia particulară a existenţei unui creditor majoritar.

117. Din această perspectivă, se impune observaţia că sintagma „fără consultarea adunării creditorilor”, cuprinsă în alin. (3) al art. 57, nu are semnificaţia instituirii unui drept discreţionar al creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar fără nicio limită temporală, ci are rolul de a sublinia că, într-o astfel de ipoteză, nu este necesară exprimarea deciziei în cadrul formal al adunării creditorilor, un astfel de formalism devenind inutil, atât timp cât voinţa creditorului majoritar este cea care ar contura şi voinţa adunării creditorilor.

118. Recurgând la interpretarea teleologică, se impune a se evidenţia că raţiunea instituirii acestui moment maxim până la care creditorii majoritari deţin prerogativa confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar constă în disciplinarea procedurii, responsabilizarea creditorilor, asigurarea unei stabilităţi în exerciţiul funcţiei specifice practicianului în insolvenţă şi garantarea îndeplinirii legale şi oneste de către acesta a atribuţiilor sale. Starea de provizorat nu poate dăinui pe tot parcursul procedurii, întrucât ar fi de natură a vulnerabiliza poziţia administratorului/lichidatorului judiciar, dat fiind că, prin exercitarea unui drept discreţionar, creditorii ar putea oricând, indiferent de calitatea prestaţiei practicianului în insolvenţă, să îl înlăture nemotivat şi nejustificat. Prin urmare, acest drept discreţionar al creditorilor majoritari a fost limitat în timp de către legiuitor până la prima şedinţă a adunării creditorilor care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.

119. Această raţiune se regăseşte şi în cazul unui singur creditor majoritar, neexistând nicio justificare pentru instituirea unei reglementări diferite după cum majoritatea valorică a masei credale aparţine unuia sau mai multor creditori. În ambele situaţii, creditorul majoritar sau, după caz, creditorii ale căror creanţe cumulează majoritatea masei credale au dreptul de a decide practicianul în insolvenţă, însă doar până la momentul primei adunări a creditorilor care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.

120. În esenţă, alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 a conferit creditorului majoritar, în considerarea ponderii pe care creanţa sa o deţine în cadrul masei credale şi în scopul simplificării procedurii insolvenţei, o prerogativă care ar aparţine adunării creditorilor, însă nu este de natură a-i atribui drepturi mai extinse decât ar fi deţinut însăşi adunarea creditorilor.

121. Aşadar, recurgându-se la interpretarea logică, sistematică şi teleologică a prevederilor art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, se impune concluzia că limita temporală constând în prima şedinţă a adunării creditorilor, care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, este aplicabilă, deopotrivă, creditorului majoritar, care îşi exercită prerogativa conferită prin alin. (3) al textului legal menţionat.

B. Natura juridică a termenului stabilit de art. 57 alin. (3) coroborat cu art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 şi sancţiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestuia

122. Legea nr. 85/2014 nu reglementează în mod expres nici natura juridică a limitei temporale menţionate şi nici sancţiunea aplicabilă în cazul nerespectării acesteia. Însă, potrivit art. 342 alin. (1) din acest act normativ, „dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil”.

123. Acest text legal reprezintă o normă de trimitere, atrăgând aplicabilitatea dispoziţiilor generale cuprinse în Codul de procedură civilă şi în Codul civil ori de câte ori acestea sunt compatibile cu prevederile speciale din materia insolvenţei.

124. Prima şedinţă a adunării creditorilor, care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, reglementată de art. 57 alin. (3) raportat la alin. (2) din Legea nr. 85/2014, reprezintă un termen procedural legal imperativ, în sensul art. 180 alin. (1) teza I din Codul procedură civilă, fiind vorba de intervalul de timp în care trebuie îndeplinit actul de procedură ce concretizează exercitarea dreptului creditorului majoritar, respectiv confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.

125. Deopotrivă, termenul procedural este unul absolut, atrăgând, în caz de nerespectare, sancţiunea decăderii creditorului majoritar din dreptul de a confirma/de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar. Conform art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „când un drept procesual trebuie să fie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel”.

126. Caracterul absolut al acestui termen procedural derivă din scopul instituirii sale, şi anume responsabilizarea creditorului, desfăşurarea corespunzătoare a procedurii insolvenţei, garantarea legalităţii şi a celerităţii acesteia. Existenţa unui administrator/lichidator judiciar definitiv este necesară nu doar din perspectiva intereselor creditorului majoritar ori ale celorlalţi creditori, ci şi ale debitorului sau ale procedurii în general. Starea prelungită de provizorat, pe perioadă nedeterminată sau chiar pe parcursul întregii proceduri, este de natură a crea insecuritate şi a vulnerabiliza practicianul în insolvenţă, care îşi va desfăşura activitatea sub presiunea permanentă a posibilităţii înlocuirii sale discreţionare. O astfel de stare de fapt poate genera riscul unor influenţe nepotrivite din partea creditorului majoritar, în detrimentul intereselor celorlalţi creditori ori al interesului general al procedurii.

127. Aşadar, instituirea acestui termen legal, imperativ şi absolut este de natură a preveni exercitarea abuzivă a dreptului conferit creditorului majoritar şi, totodată, a asigura stabilitatea administratorului/lichidatorului judiciar în procedura insolvenţei, prin împiedicarea subordonării acestuia voinţei discreţionare ori intereselor creditorului majoritar.

128. În esenţă, instituirea unui termen legal, imperativ şi absolut în care poate fi exercitat dreptul creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar constituie o garanţie pentru derularea unei proceduri în condiţii de legalitate, eficienţă, obiectivitate, imparţialitate, transparenţă şi previzibilitate, caracteristici indispensabile atingerii scopului Legii nr. 85/2014.

129. Ulterior acestui moment procedural, reprezentat de prima şedinţă a adunării creditorilor, administratorul/lichidatorul judiciar va fi unul definitiv, fie prin confirmare/desemnare expresă de către creditorul majoritar înăuntrul termenului legal, fie ca urmare a decăderii creditorului majoritar din exerciţiul acestui drept, ca o consecinţă a neexercitării sale înăuntrul termenului prevăzut de lege. Consecutiv, ulterior acestui moment, înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar poate avea loc doar pentru motive temeinice ori justificate, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 85/2014.

130. Este necesar a se sublinia că, pentru a fi considerată termen maxim de exercitare a dreptului creditorului/creditorilor majoritar/majoritari de confirmare/desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, prima şedinţă a adunării creditorilor trebuie să îndeplinească, în mod necesar, toate condiţiile de legalitate privind convocarea, inclusiv cele referitoare la ordinea de zi, în cuprinsul căreia trebuie să se regăsească atât opţiunea de confirmare, cât şi cea de desemnare a practicianului în insolvenţă. În schimb, odată ce condiţiile privind convocarea adunării creditorilor sunt îndeplinite, devine fără relevanţă motivul pentru care nu s-a adoptat o hotărâre cu privire la confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar. Ipoteze precum neîntrunirea cvorumului ori a majorităţii de vot denotă pasivitatea, dezinteresul ori neglijenţa creditorilor/creditorului majoritari/majoritar, de natură a atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a confirma/de a desemna administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.

131. Un argument suplimentar în sprijinul naturii juridice a limitei temporale instituite de art. 57 alin. (3) raportat la alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se desprinde şi din analiza istoricului legislaţiei relevante. În acest sens este de remarcat că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/2014, existau prevederi similare în cuprinsul art. 19 alin. (2) şi (21) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu deosebirea că prerogativa creditorilor majoritari de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar putea fi exercitată „în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior”. Legea nr. 85/2014 nu a mai preluat sintagma „sau ulterior”, reieşind că legiuitorul a înţeles să limiteze acest drept la momentul primei adunări a creditorilor, reducând astfel marja temporală oferită creditorilor, concomitent cu instituirea în sarcina administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu a obligaţiei de a include, pe ordinea de zi, atât confirmarea şi desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia.

132. Această modificare legislativă nu poate fi socotită întâmplătoare şi nici lipsită de efecte, iar extinderea momentului până la care creditorul sau creditorii majoritari/majoritar deţine/deţin dreptul de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar, ulterior datei primei adunări a creditorilor, ar conduce la ignorarea atât a conţinutului textului legal, cât şi a scopului urmărit de legiuitor.

133. Sintetizând, limita temporală instituită de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, constând în prima şedinţă a adunării creditorilor care are pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea lichidatorului judiciar, este aplicabilă şi în cazul prerogativei creditorului majoritar, reglementată de alin. (3) al aceluiaşi text legal, constituind un termen legal, imperativ şi absolut, a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.

134. În susţinerea întregii argumentaţii anterior expuse vin şi considerentele Curţii Constituţionale, expuse în cadrul deciziilor nr. 540/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 3 februarie 2023, şi nr. 640/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2023, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

135. Sesizată fiind cu critici de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, pe motiv că acest text legal nu instituie un termen în interiorul căruia creditorul majoritar poate să îşi exercite dreptul de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar şi nici nu reglementează situaţia în care acest creditor nu îşi exercită acest drept, creându-se, astfel, premisele exercitării lui discreţionare, Curtea Constituţională a reţinut următoarele:

„[…] potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentinţa de declanşare a procedurii. Textul de lege nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri confirmative în acest sens, dar poate fi şi tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în şedinţă, creditorii nu se pronunţă cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întruneşte adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă legea în vigoare prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei şedinţe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia. (…)” (paragraful 16 din Decizia nr. 540/2022, paragraful 14 din Decizia nr. 640/2022).

„(…) Chiar dacă în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii ori să îl confirme pe acesta, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenţiei legiuitorului, este de la sine înţeles faptul că şi acesta îşi va exercita această posibilitate tot în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, astfel cum prevede art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014” (paragraful 22 din Decizia nr. 540/2022, paragraful 17 din Decizia nr. 640/2022).

136. Cu alte cuvinte, instanţa de contencios constituţional a considerat că dispoziţia legală cuprinsă în art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 este constituţională, deoarece textul legal trebuie interpretat în sensul că limita temporală reprezentată de prima şedinţă a adunării creditorilor este incidentă nediferenţiat, atât în ipoteza în care există mai mulţi creditori care deţin împreună mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor înscrise la masa credală, cât şi în ipoteza existenţei unui creditor majoritar care deţine singur mai mult de 50% din valoarea tuturor acestor creanţe.

137. Sintetizând, Curtea Constituţională a statuat în sensul că termenul stipulat la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 este aplicabil şi în cazul prerogativei creditorului majoritar, instituită de alin. (3) al aceluiaşi text legal, starea de provizorat a funcţiei practicianului în insolvenţă încetând ulterior acestui moment.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517, cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

D E C I D E:

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 57 alin. (3), coroborate cu dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar poate fi exercitată cel mai târziu la data primei şedinţe a adunării creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2024.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
CORINA-ALINA CORBU

Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad